categorie
În spatele cortinei
Texte despre teatru, despre spectacol și despre ce rămâne din el după ce se lasă cortina.
67 texte
Teatrul te condamnă la viață
Teatrul te condamnă la viață. Te condamnă la a privi ceea ce în rutina cotidiană poți lesne evita. Pentru că ai chei care să te claustreze protector în propria singurărate. Ori în…
27 martie 2026
Viața cotidiană ca spectacol
În logica lui Erving Goffman, viața cotidiană e un spectacol. În care ai nevoie și de aplauze, și de spațiu pentru sine, să-ți poți ”găsi” personajul, și de timp pentru a-ți repeta…
15 martie 2026
Chirurgul și ceasornicarul
Între un chirurg și un ceasornicar e o diferență de formă și o asemănare de fond. Ambii înțeleg valoarea unei centime, a unei piulițe, a unui nerv. Ambii caută să despice, ca…
14 decembrie 2024
Agape sau philia
- Agape me? - Philia. - Agape me? - Philia. - Philia me? - Philia. O limbă e îndeajuns de bogată atunci când îl poate exprima pe ”te iubesc” în îndeajuns de…
28 octombrie 2024
Răspunsul la existențialism
Existențialismul are ceva sfâșietor în ofrandele literare pe care le-a oferit istoriei. Sigur că n-ar avea cum să fie altfel, de vreme ce s-a născut din pântecele secolului XX într-un moment postbelic…
24 octombrie 2024
Bufonii și nebunii
În teatrul lui Shakespeare există două tipologii de personaje care spun adevărul: bufonii și nebunii. Căci doar din gurile lor pot fi tolerate lucruri pe care regii și regatele lor nu le…
17 iulie 2024
Oglinzile necesare
Teatrul care te transformă e teatrul care te rănește. Care râcâie coaja aia de care ai uitat, până când amintirea redevine la fel de vie precum momentul ce a creat leziunea inițială.…
10 octombrie 2023
Absurdul ca unică rațiune
În retorica teatrului ionescian, absurdul este unica rațiune posibilă. Astăzi însă, acest absurd pare să aibă sens. Și să-și găsească ecou în realitatea cotidiană. Ionesco spunea că ”viii sunt rari”. Și-avea dreptate.…
28 martie 2023
Port chipul eternității mele
Pentru că l-am iubit cândva, și pentru că i-am dedicat jumătate din disertație (cealaltă jumătate e a lui Ibsen), și pentru că s-a născut într-o zi de 29 ianuarie, și pentru că…
29 ianuarie 2023
Te-am păstrat în memorie, nene Ciupi
La fel precum vremea sunt și vremurile. Încețoșate în nuanțe de gri. Poate spre a înțelege mai bine culorile, atunci când e loc de ele. Te-am păstrat în memorie, nene Ciupi, jucându-l…
4 decembrie 2022
Oameni. De vânzare
Adeseori mă întreb dacă istoria pe care noi o știm e cea care s-a petrecut cu adevărat. Dacă e să privim în trecut prin filtrele prezentului pe care îl trăim, înțelegem că…
12 noiembrie 2022
Dacă nu ar exista…
Dacă nu ar exista, teatrul ar merita a fi povestit. Dacă nu s-ar scrie, teatrul ar merita a fi imaginat. Dacă nu s-ar juca, teatrul ar merita a fi cântat. Însă existența,…
1 mai 2022
Un sfert din viață
Nu știu prin ce taină misterioasă am răsărit lângă dumneavoastră. Nu știu cum de am petrecut un sfert din viață alături de dumneavoastră. Nu știu cum de am parcurs mii de kilometri…
1 mai 2022
Unchiule Charles, spune-mi o poveste
”Unchiule Charles, te rog, spune-mi o poveste!” Auzim astăzi tot mai des, în tot felul de contexte, că a îndrăzni și a eșua e totuși mai dezirabil decât a nu îndrăzni, de…
13 aprilie 2022
Am uitat cum e să vezi cortina ridicându-se
Rătăcind pe lungul drum al zilei către noapte și al teatrului înapoi către publicul său, am uitat cum este să vezi cortina ridicându-se. Am uitat cum e să te rupi pentru o…
9 aprilie 2022
Dialog matinal la teatru
Dialog matinal (un pic masterizat, de dragul audienței): O: Hey! I have good news and bad news. Ce alegi? L: Pe aia rea. O: O să încep totuși cu aia bună. Pe…
17 martie 2022
Istoria și uitarea
”Cei ce-și uită istoria riscă să-i repete greșelile.” Au spus-o mulți, de-a lungul vremurilor. Santayana, Iorga, condamnații la muncă silnică. Atâtea voci, de pe o întreagă planetă, reunite laolaltă într-o idee. Nu…
28 martie 2021
Praf rătăcit pe cortine
”Sunt mii de veacuri de când pământul...”, ar fi spus Cehov, de ne-ar fi fost contemporan. Nu-s veacuri, sunt săptămâni multe însă de când teatrul și-a trăit pustietatea cu demnitate și cu…
19 februarie 2021
Redeschidem teatrul
Pe 7 martie 2020 am jucat ultimul spectacol în sală. Una neîncăpătoare, deși la orele amiezii. Cu o scenă plină și cu spectatori așezați pe scaune suplimentare. Aceasta e ultima amintire rămasă…
15 octombrie 2020
Teatrul, oglinda memoriei
Ceea ce timpul uită, teatrul amintește. În doze mici. Livrând ”felii de viață”, cum spunea cândva Zola. Mai autentice ori mai polemice. Teatrul, acest unic intrus mnemonic al istoriei pe care doar…
12 octombrie 2020
Capete înfierbântate
În această seară am avut, după foarte multă vreme, o mică bucurie teatrală. Centrul de Teatru Educațional Replika și-a redeschis porțile, dar mai ales sufletele, cu o nouă producție: ”Capete înfierbântate 2020”,…
5 octombrie 2020
La mulți ani, Mihai Ciucă!
Există o permanentă dualitate a credinței - dinspre teatru și către teatru. Atâta timp cât îi ești fidel, teatrul îți este generos. Atâta timp cât i te supui cu demnitate, respectându-i regulile…
26 iulie 2020
Breasla teatrului
Stimată breaslă a teatrului românesc, răspândită în interiorul sau în afara granițelor, Ar fi trebuit ca perioada aceasta destul de lungă de activitate măsurată în like-uri, și nu în număr de spectatori,…
14 iulie 2020
Hazul și necazul
Hazul și necazul nu sunt doar două cuvinte care se intersectează sonor. Ci două condiții care spun multe despre lunile din urmă. Ori despre teatrul care n-a mai fost să fie. Decât…
27 iunie 2020