Dacă nu ar exista…

Dacă nu ar exista, teatrul ar merita a fi povestit.

Dacă nu s-ar scrie, teatrul ar merita a fi imaginat.

Dacă nu s-ar juca, teatrul ar merita a fi cântat.

Însă existența, scrisul și jocul sunt povestite, imaginate și cântate deja. Și pentru că toate astea, puse laolaltă, trebuiau să poarte un nume, li s-a spus teatru.

E greu să-l montezi pe Brecht. Ai mai mari șanse să-l ratezi, decât să-l nimerești. Pentru că e greu să-l măsori. Nu poți fi nici prea ostentativ, în mijloace. Nici prea subtil. Nu poți să nu arăți ceea ce e marcă clară a poeticii lui. Nu poți nici să renunți la propria imaginație, de dragul unei tradiții. Nu poți să nu oglindești realitatea timpului prezent. Nici să decazi în prea mult reproș social. Pare o misiune aproape imposibilă. Însă nu e.

Felicitări colegilor de la Teatrul Excelsior Bucuresti pentru minunăția de spectacol – Opera de trei parale – regia Răzvan Mazilu – pe care au adăugat-o în repertoriu!

Felicitări, Răzvan Mazilu și Dragoș Buhagiar, pentru încă o super-producție!

Felicitări întregii echipe artistice și tehnice, pentru tot efortul imens de a realiza, în vremuri nu tocmai ușoare, acest spectacol absolut splendid, pe care vi-l recomand cu drag, cu toată credința mea de teatrolog!

Felicitări Lucian Ionescu, Mihai Mitrea, Mihaela Coveseanu, Maria Alexievici, Mircea-Alexandru Baluta, Ana Udroiu, Mihaela Trofimov, Alex Popa, Dan Clucinschi, Dragoş Spahiu, Ovidiu Ușvat, Alex Călin, Matei Arvunescu, Ion Bechet, Dana Marineci, Andreea Hristu, Iulia-Diana Samson, Raluca Botez, Robert Radoveneanu, Dan Pughineanu!

Chiar dacă ℎ𝑜𝑚𝑜 ℎ𝑜𝑚𝑖𝑛𝑖 𝑙𝑢𝑝𝑢𝑠, 𝑜𝑚𝑛𝑖𝑎 𝑣𝑖𝑛𝑐𝑖𝑡 𝑎𝑚𝑜𝑟. O concluzie la care ar trebui să reflectăm. Pentru că, în simplitatea ei, nu ne e atât de la îndemână, fără o fărâmă de efort cotidian.