Un sfert din viață

Nu știu prin ce taină misterioasă am răsărit lângă dumneavoastră.

Nu știu cum de am petrecut un sfert din viață alături de dumneavoastră.

Nu știu cum de am parcurs mii de kilometri în lungul și în latul acestei planete, alături de dumneavoastră.

Nu știu cum de v-am surprins chipul în zeci de mii de fotografii, a zeci de personaje.

Nu știu cine și ce îi aduce pe oameni laolaltă, să-și spună propriile povești unul altuia, și să-și dăruiască reciproc sevă pentru necunoscutul ce va să fie.

Nu știu cum, de ce, în ce fel, când și unde a fost scris să fie așa cum a fost și cum este. Dar poate că nu e atât de important. E ceea ce e. Și ce minunat că e.

La mulți ani, Maia Morgenstern! Vă iubesc cu fiecare fărâmă de ființă ce mă alcătuiește. Pentru toate piscurile și toate hăurile pe care le-am experimentat lângă dumneavoastră. Pentru tot ce îmi arătați că sunteți. Pentru multele zâmbete și multele lacrimi consumate împreună. Pentru toate putințele care altora le sunt atât de neputincioase. Pentru lecțiile nenumărate și grele pe care mi le dați. Pentru că îmi acceptați și prezența, și fuga. Pentru toate diminețile, prânzurile, serile, nopțile, drumurile, tăcerile, vorbele, gândurile! Am o viață de recunoștință de purtat, datorită dumneavoastră.

Să ne fiți încă o veșnicie de-acum înainte!