Te-am păstrat în memorie, nene Ciupi

La fel precum vremea sunt și vremurile. Încețoșate în nuanțe de gri. Poate spre a înțelege mai bine culorile, atunci când e loc de ele. Te-am păstrat în memorie, nene Ciupi, jucându-l pe Caragiale. Ultimul tău personaj la noi la teatru. Te-am păstrat în memorie înțelept. Te-am păstrat în memorie în culisele unei seri de teatru, pe o scenă care știa că vei pleca. Din teatru. Iar astăzi, din această mare de gri.
Mulțumesc, nene Ciupi. Pentru întâlnire.
Pas lin! Acolo, departe…