Praf rătăcit pe cortine

”Sunt mii de veacuri de când pământul…”, ar fi spus Cehov, de ne-ar fi fost contemporan.
Nu-s veacuri, sunt săptămâni multe însă de când teatrul și-a trăit pustietatea cu demnitate și cu speranță.
Sunt săptămâni multe care au strâns grăunțe de praf rătăcit pe cortine.
Sunt săptămâni multe de când trăim în convenția numită ”viață”, pentru că cea numită ”teatru” nu mai are loc, de prea multă teatralitate viețuită continuu.
Sunt săptămâni multe de când sensurile și non-sensurile unor iluzii materializate prin vorbe gândite de niște oameni, rostite de alți oameni, și ingerate de cu totul alți oameni s-au reunit într-o plămadă informă.
Sunt săptămâni multe. Zile și mai multe. Ore infinite.
Teatrul se va deschide. Astăzi. Cu un spectacol nou. Ce dulce-amăruie revedere.