categorie
Necuvântătoarele cuvinte
Proză scurtă pornită de la câte o literă. Cuvinte care spun mai mult prin ce tac decât prin ce rostesc.
19 texte
Oamenii care se risipesc
Oamenii ce-și petrec fiecare fărâmă de cotidian răvășindu-și sufletul în mii de cotloane sunt meticuloși. Nu se grăbesc. Își dau timp să se risipească. În felurite forme inegale. În diferite nuanțe desaturate.…
7 august 2021
Visele care ne trăiesc
Arareori ne trăim visele. De cele mai multe ori, ele ne trăiesc pe noi. Ficționalizându-ne. Creionându-ne contururi pe care nu știm încă a le privi. Desenându-ne în culori pe care nu știm…
27 aprilie 2021
Încercatul Î
Începutul îndoielii închide îngerii în închisori înalte. În încăperi încuiate îndoit. Încet, îngerii înlesnesc întunericului înnobilarea îngrădită. Înaintarea înaripată începe înecându-se în înfiorări îmbibate încă revanșard. Înalță-te îndeajuns, încercare întunecată!
17 septembrie 2020
Veșnicul V
Viul viețuit vajnic veghează vârtejurile vitale, vătămându-le. Viața vuiește, viermuind vitalități virile. Vinile vociferează vremurilor veșnic vinovate. Voința vlăguită vatămă vise. Vocile vieții amuțesc.
11 septembrie 2020
Benignul B
Binomul brațelor bruiază bezna butaforică. Baletul bravurilor boeme bifurcă butadele biunivoce. Beneficiile brăzdate brusc blufează. Binele benign blamează bestialitatea brută. Banalitățile bruschează bunătatea binelui. Bolnăvicioasă balanță crudă!
10 septembrie 2020
Definitivul D
Dialogul deficiențelor definitive distinge dorul de disperare. Doar dorința duce dialectica distantă departe. Dincolo de durerea decantată demonic. Dincolo de defectuoasele dereglări dominate de drame duse departe. Dincolo. Dărâmând dealuri distruse dement,…
7 septembrie 2020
Avariatul A
Alfabetul anilor anoști a aselenizat. Așezați antum, anii actuali anunță anomii ancestrale. Atacurile acribiei academice. Am adormit Atlantida. Apoi, avariați, am ascultat atent adâncimea astrelor alunecânde, anunțând Apocalipsa. Atâta amărăciune adusă avid…
4 septembrie 2020
Levantinul L
Lucește leagănul lunii luminate limpede la limita logicii. Limba luminii leapădă licoarea lemnului lucid. Logica lumii levitează. La lehamitatea lumească, Lucifer licitează larghețea limpezimii lustruite lax, la limanul limacșilor lunecați postum. Leapădă…
3 septembrie 2020
La umbra unui gând
Când se sparg geamurile, rămân cioburile. În virtutea lor de părți ale unui întreg descompus ireversibil. Dacă nimeni nu se îndură să le strângă, ele rămân acolo. Provocând daune. Fizice uneori, morale…
2 septembrie 2020
Marele M
Mefiența maestrului mistuie miracolul muntelui, micindu-l meschin. Muritorul! Multă mirare mustește Mai Marele, mestecând misterul metamorfozei morbide. Mimeticul mim monstruos. Marcat mortuar, mascând mefiențe majore, mărunțite murdar. Mila mistică marchează motive mărețe,…
1 septembrie 2020
Sinusoidul S
Septembrie se surpă subtil sub sita stingheră scobită subit. Se stinge silaba stâlcită spre sudul stelar singular. Se spală stăpâna sudoare solară sub stratul selenar. Saltă stelele suprimate sub spinoasa stingere. Suspină…
31 august 2020
Tăiosul T
Toamna timpului trecut trăiește tristețea tăcerii. Tern. Teluric. Tranzitoriu. Tot trenând tacticos temeri timpurii, transformate treptat. Tare tipologice topite tăcut. Total. Temerar. Tema timpului temător, trecând talazurile tiparelor tomnatice. T-ul tăios transformat…
28 august 2020
Pribeagul P
Purgatoriul patimilor personale pretinde permanent potențialități. Purgatoriul prietenilor, preoților, psihologilor, purtătorilor precauțiilor pozitive. Purgatoriul posibilitățiilor pustiite pe prispa purtărilor penalizate prompt. Pribeagul P păstrează premisele posibilelor povești. Pentru porțile proiectate penitent. Prin…
27 august 2020
Viul viețuit
Ce ciudată e incoerența unor fapte, precedată fiind de coerența unor gânduri. Ce ciudat e să-ți însămânțezi conștiința proprie cu certitudini ori cu bănuieli probabile, și totuși să nu răsară decât semne…
10 august 2020
Cuvintele nu au nevoie de trambuline
Cuvintele nu sunt doar conținuturi vidate în propriul traiect sonor. Nu sunt doar patimi materializate în eterul atât de imaterial. Nu sunt doar persiflări ale cotidianului. Cuvintele nu au nevoie de trambuline…
22 iulie 2020
Justețe
JUSTEȚE Când alunecă penelul pe planșa pictorului, vine o tușă nouă. Care atenuează. Când alunecă arcușul pe corzile deja încordate ale violoncelului, vine o notă nouă. Care armonizează. Când alunecă literele, într-un…
9 februarie 2019
Dacă n-aș scrie, m-aș sufoca
Dacă n-aș scrie, m-aș sufoca. De amărăciune, de furie, de gânduri, de injustețe. M-aș sufoca, încet și sigur, de neputința de a verbaliza adevăruri, ce-i drept alterate de propria subiectivitate. De neștiința…
17 august 2017
Ard bucăți de timp
Ard bucăți de timp. Și amintiri. Ard tăcerile zgomotoase. Și cuvintele rămase undeva la granița dintre gând și rostire. Ard neputința. Și speranța. Și dorința. Și nevoia. Ard până și cenușa celor…
11 august 2017
O lume fără timp, fără spațiu și fără memorie
De ce avem nevoie de memorie? Vreau o lume fără timp, şi fără spaţiu, şi fără memorie. Să uit mâine tot ce am cunoscut azi. Să nu-i mai cunosc mâine pe cei…
20 aprilie 2015