blog
Jurnal literar
A scrie înseamnă a mă despovăra de cuvânt prin cuvânt. Și nu e puțin lucru.
549 texte
Ziua UNATC-ului
”Loin des yeux, loin du coeur”, spune poetul latin Properce. Sigur, o spune în ritmul cazon al unei limbi rătăcite. Însă e mult mai elegiacă limba lui Proust, când vine vorba de…
30 ianuarie 2021
Cheile pierdute
Ieri mi-am pierdut cheile. La propriu. Le-am rătăcit, alergând. Cu căștile pe urechi, departe de realități. M-am apropiat de casă și abia atunci mi-am dat seama că nu le mai am. M-am…
3 ianuarie 2021
La mulți ani! (2020)
La mulți ani, oameni buni! Să avem un an nou măsurat în clipe, nu în eternități. În vise împlinite, nu în potențialități. În drumuri întâmplate, nu căutate. Cu ceea ce ne e…
31 decembrie 2020
A mai rămas o zi. Și-un rest.
A mai rămas o zi. Și-un rest. O ultimă zi așteptată de o întreagă planetă, ca o purificare. Un fel de mikve profund necesar. Un deznodământ împletit în fel și chip de…
30 decembrie 2020
Vacanța, în trei definiții
Vacanța (pentru studenți) = acel moment când îți dezinstalezi Zoom-ul, Meet-ul, Skype-ul și alte asemenea platforme insidioase. Vacanța (pentru studenți, din punctul de vedere al profilor) = acel moment perfect când, nemaiavând…
21 decembrie 2020
Scrisoare pentru bunica
Dragă bunică, Cred că nu am apucat niciodată să-ți scriu. Poate pentru că ai plecat înainte ca eu să învăț să fac cuvintelor noduri pe care tu să le dezlegi mai apoi.…
30 noiembrie 2020
Șosetele și vacanțele
Când crezi că ești complet dus cu pluta, dar afli de metoda KonMari, și-ți mai vine un pic de roșu în obrăjiori: ”Șosetele și ciorapii tăi sunt, în fond, în vacanță. Ei…
25 noiembrie 2020
Timpul vieții ni-i scurt…
Cu câteva luni în urmă, eram pe marginea unei prăpăstii. Atât de aproape, încât simțeam că alunec doar respirând. Nu aveam nevoie de pași. Grăunțele fine de nisip mișcător, pe care mergeam,…
9 noiembrie 2020
Știința mi-a ucis credința
O bună parte din viață am crezut în infailibilitatea științei. Am crezut și în cea a oamenilor, dar oamenii își ratează mereu fărâma de dumnezeire. Știința însă le are pe toate. Dovezi,…
2 noiembrie 2020
Profesorii și studenții
Școala online. Apare profu' la cameră dichisit, comme il faut, plin de entuziasm. În mijlocul discursului, i se aprinde beculețul conexiunilor și face o recomandare. Carte, film, piesă de teatru. Doesn't matter.…
21 octombrie 2020
Domnul polițist și căluțul Pegas
București, amiază, intersecție, sectorul 5. Eu, pe căluțul meu Pegas, ca o ”armazoancă” veritabilă, aștept frumos la semafor, cu căscuțele pe urechi, adâncită într-un abis intelectual de muzică barocă, de mare angajament.…
20 octombrie 2020
Redeschidem teatrul
Pe 7 martie 2020 am jucat ultimul spectacol în sală. Una neîncăpătoare, deși la orele amiezii. Cu o scenă plină și cu spectatori așezați pe scaune suplimentare. Aceasta e ultima amintire rămasă…
15 octombrie 2020
Teatrul, oglinda memoriei
Ceea ce timpul uită, teatrul amintește. În doze mici. Livrând ”felii de viață”, cum spunea cândva Zola. Mai autentice ori mai polemice. Teatrul, acest unic intrus mnemonic al istoriei pe care doar…
12 octombrie 2020
Despre piedestale, cu recunoștință
Nu cred în coincidențe. Nu pentru că m-am învârtit, în ultimii ani, în tot felul de medii încărcate de o profundă spiritualitate ori de o transcendență care străbate aparența până la cea…
5 octombrie 2020
Capete înfierbântate
În această seară am avut, după foarte multă vreme, o mică bucurie teatrală. Centrul de Teatru Educațional Replika și-a redeschis porțile, dar mai ales sufletele, cu o nouă producție: ”Capete înfierbântate 2020”,…
5 octombrie 2020
Început de poveste
Dragi boboci, Începând de mâine, veți păși într-un nou univers. În clădiri somptuoase, pe lângă care treceați visând, în copilărie, imaginându-vă că va veni un moment când veți crește atât de mari,…
30 septembrie 2020
33
33. O dublă cifră magică. Vârsta la care Iisus a murit. Vârsta la care Eminescu a înnebunit. Istorie trecută în uitare, de fapt. Pare că nimic bun nu se ascunde în misterul…
19 septembrie 2020
Încercatul Î
Începutul îndoielii închide îngerii în închisori înalte. În încăperi încuiate îndoit. Încet, îngerii înlesnesc întunericului înnobilarea îngrădită. Înaintarea înaripată începe înecându-se în înfiorări îmbibate încă revanșard. Înalță-te îndeajuns, încercare întunecată!
17 septembrie 2020
Veșnicul V
Viul viețuit vajnic veghează vârtejurile vitale, vătămându-le. Viața vuiește, viermuind vitalități virile. Vinile vociferează vremurilor veșnic vinovate. Voința vlăguită vatămă vise. Vocile vieții amuțesc.
11 septembrie 2020
Benignul B
Binomul brațelor bruiază bezna butaforică. Baletul bravurilor boeme bifurcă butadele biunivoce. Beneficiile brăzdate brusc blufează. Binele benign blamează bestialitatea brută. Banalitățile bruschează bunătatea binelui. Bolnăvicioasă balanță crudă!
10 septembrie 2020
Definitivul D
Dialogul deficiențelor definitive distinge dorul de disperare. Doar dorința duce dialectica distantă departe. Dincolo de durerea decantată demonic. Dincolo de defectuoasele dereglări dominate de drame duse departe. Dincolo. Dărâmând dealuri distruse dement,…
7 septembrie 2020
Avariatul A
Alfabetul anilor anoști a aselenizat. Așezați antum, anii actuali anunță anomii ancestrale. Atacurile acribiei academice. Am adormit Atlantida. Apoi, avariați, am ascultat atent adâncimea astrelor alunecânde, anunțând Apocalipsa. Atâta amărăciune adusă avid…
4 septembrie 2020
Levantinul L
Lucește leagănul lunii luminate limpede la limita logicii. Limba luminii leapădă licoarea lemnului lucid. Logica lumii levitează. La lehamitatea lumească, Lucifer licitează larghețea limpezimii lustruite lax, la limanul limacșilor lunecați postum. Leapădă…
3 septembrie 2020
La umbra unui gând
Când se sparg geamurile, rămân cioburile. În virtutea lor de părți ale unui întreg descompus ireversibil. Dacă nimeni nu se îndură să le strângă, ele rămân acolo. Provocând daune. Fizice uneori, morale…
2 septembrie 2020