Știința mi-a ucis credința

O bună parte din viață am crezut în infailibilitatea științei. Am crezut și în cea a oamenilor, dar oamenii își ratează mereu fărâma de dumnezeire. Știința însă le are pe toate. Dovezi, calcule, expertize, rapoarte, scale. Certitudini. Are toată rațiunea lumii. Sigur, niciun pic de simțire, dar la ce i-ar folosi? Știința mi-a ucis astăzi o fărâmă de sine. Meritam, totuși. E prea faustică setea mea de cunoaștere spre a nu-l întâlni pe Mefisto, întruchipat în scheme imposibil de combătut.
Mai există însă o speranță pentru științele cele rele. Sunt ”mânuite” uneori de oameni buni.