Camino de Santiago, drumul către tine însuți
”desprinde-te suflete lin / ocol dând pădurii de brad / ocol dând pădurii de pin / cu ele tu fă-te vecin / şi-ndură ce e de-ndurat” (C. Buzea) Urmează o poveste foarte lungă, dar promit că merită timpul. În ultimele trei luni și jumătate am retrăit un coșmar de care credeam sincer că scăpasem, cu […]
Paradisul pierdut
Iadul nu e dincolo. Nici în celălalt, cum spunea Sartre. Nici în universul exterior nouă. Nici pe foi rătăcite, cu diagnostice de tot felul. Nici în substanțe. Nici în focul imaginat al Gheenei. Nici în dogme. Nici în non-credința în dogme. Nici în abandonul celorlalți. Nici în respingerea lor. Nici în atât de cruda lipsă […]
Tranziții efemere
Un an te descompune în aceeași măsură în care te și recompune. Punând laolaltă cele mai fragile bucăți pe care propriul sine le poate înstrăina, întru reconstrucție. Presărând rigori rupte din paradigme necunoscute. În feluri și formule familiare și străine, deopotrivă. Un an e la fel de mult pe cât e de puțin. Grăbit ca […]
Condiția vulnerabilității
Când am descoperit-o pe Brené Brown și cartea ei despre vulnerabilitate, am crezut că viața abia atunci va fi începând. Pentru că am înțeles că ceea mi s-a părut slăbiciune, o întreagă existență, este de fapt putere, forță, conștiință de sine. Numai că m-am păcălit ani în șir, după această descoperire, considerând că vulnerabilitatea înseamnă […]
Mitologii contemporane
Electra se întrupează din jale pentru că nu are opțiuni. Pentru că e damnată la o suferință primită ”de-a gata”. Pentru că realitatea pe care e obligată să o trăiască e un narativ născut din fapte exterioare ei. Și pentru că, în fond, niciuna dintre faptele ei nu spală, nu vindecă, nu curăță. Tristețea e […]
Cărările care se scriu și se rescriu
Sunt deja câteva zile de când tot scriu scrisori de adio în mintea mea. Le scriu și le rescriu. Și le șterg apoi. Sunt câteva zile de când umblu cu un bilet de adio în buzunar. Scurt și sec. Atât de diferit de tot tumultul de cuvinte scrise de atâtea și atâtea ori. Sunt câteva […]
Libertatea ca obligație, nu ca opțiune
Nu sunt multe cauzele în care cred. De fapt, sunt chiar puține. Dar atunci când cred în ceva, cu adevărat, îmi pun viața la bătaie pentru asta. Sunt însă și crezuri pentru care te poți zbate, deși nu îți aparțin pe deplin. Dar sunt ale oamenilor din jurul tău, pentru care crezi că merită să […]
Călătoria și călătorii
Când pierdem, în viață, clipele sunt cele pe care le pierdem. Când câștigăm, tot clipe așezăm în panoplia cu reușite. Pentru că le-am pus la bătaie cu oamenii potriviți sau cu cei nepotriviți, în locuri potrivite sau în locuri mai puțin potrivite. Totul e pe fărâme de momente. Și, când tragi linia, ar fi bine […]
Mirajul realității
Când e ”prea frumos ca să fie adevărat”, în cele mai multe dintre cazuri nu e adevărat. În relațiile interumane, în dinamicile sociale, în contractele cu instituții de tot felul. Și oriunde altundeva pe planeta asta. M-aș aventura să spun că știu cum arată disperarea, în cele mai negre forme ale sale. Și cum arată […]
Wings for Life 2025
fcare ne fac bine nouă. Altele care fac bine celor din proximitatea noastră. Iar altele care vizează mai mult decât densități omenești aflate la granița cu noi înșine. Și care transcend cauze personale, meschine interese umane ori mărunte frustrări pe care nu știm prea bine a le gestiona. Wings for Life World Run e acel […]
Banalități bucureștene
Un biciclist pe contrasens circulă seren, departe de nimicnicia acestei lumi, pe o străduță cu sens unic. Un nene cu mașina, de pe o străduță kind of paralelă, vine pe sensul corect de mers și e aproape să intre în biciclist, care nu se lasă mânat de omeneasca posibilă îngrijorare a unui potențial accident și […]
Din seria: ”Omul e stăpânul propriului destin”
Mulți dintre noi ne ghidăm astăzi după tot felul de canoane răspândite în felurite moduri pe rețelele sociale. Care, de ce să nu recunoaștem, ne ajută, ne împuternicesc, ne stimulează. Sau ne copleșesc, în funcție de perpectivele emoționale în care ne rătăcim privirile, atunci când le citim sau când încercăm să le încapsulăm în propriile […]
Talgerele vieții
Fiecare secundă pe care o trăim, pe planeta asta (deși poate că logica e valabilă și pe alte planete), e o alegere. Nu e totuna dacă o iei pe dreapta sau pe stânga. Deși, în virtutea discursului actual, al multora dintre noi, ajungem la destinațiile la care trebuie să ajungem, indiferent de ce alegem. Sau […]
Din seria: ”Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea?”
Adeseori auzim vorbindu-se de ”dimineața de după”. Dar foarte rar de ”seara de dinainte”. Sigur, am ieșit un pic din contextul clasic în care am putea auzi aceste sintagme. Însă, dacă extrapolăm un pic, seara de dinainte e întotdeauna cea mai apăsătoare. Indiferent de evenimentul pe care urmează să-l trăim. Ce e după are, desigur, […]
Fuga și alergarea
Între fugă și alergare e o diferență aproape estetică. Prima e sufocată și îmbibată în grabă. Cealaltă e serenă și scăldată în parfumul asfaltului proaspăt pășit de cadența unor pași care n-au altă destinație decât un sine mai bun, mai luminos, mai conștient. Prima e tributară necesității de a fi într-un anume timp și un […]
Din seria: ”Soacrele nu se nasc soacre. Ele devin.”
Dis-de-dimineață. O mămică cu băiețelul ei, de aproximativ 5 ani, la florărie. Cel mic, cu un trandafir în mână, este extrem de agitat și nemulțumit. Mama, un pic iritată, îi spune: – Mama, îi dai trandafirul. Copilul, bosumflat în continuare, se uită la crizantema din mâna florăresei. Că, vorba ceea, o fi trandafirul apanajul romantismului, […]