blog
Jurnal literar
A scrie înseamnă a mă despovăra de cuvânt prin cuvânt. Și nu e puțin lucru.
549 texte
Drame studențești
Drame studențești: 1. Ai primit diploma de absolvire, dar mai ai de dat două examene în următoarele trei zile. 2. Cel mai horror examen e întotdeauna cel de mâine (de data asta…
5 iunie 2018
Testament studențesc
TESTAMENT STUDENȚESC Vine o vreme când penița înmuiată în cerneala studenției pune ultimul punct pe fila aceasta numită școală. Vine o vreme când trebuie să fi crescut deja. Când trebuie să fi…
29 mai 2018
Cum începi bine o zi
Cum începi ”bine” o zi: 1. Te uiți în calendar (total neinspirat). 2. Te deprimi (mai sunt x zile până la licență). 3. Deschizi cartea de estetică (materie de licență... mmm...). 4.…
26 mai 2018
Nici de-un 5 nu poți?
Dialog (școlar): Eu (întrebată fiind de o colegă de la teatru ce mai fac la școală și, evident, văicărindu-mă de mama focului, că examene, că eseuri, că licență, că una, că alta):…
24 mai 2018
Să-ți oferi viața unor oameni pe care nu-i cunoști
Nu e mare lucru să oferi cuiva un gând bun. O vorbă. O idee. O facem cu toții, fără prea mare efort. Să-ți oferi însă viața, cu fiecare secundă care o compune,…
1 mai 2018
Lumină. Asta căutăm.
Lumină. Asta căutăm. Asta așteptăm. Măcar o dată pe an. Lumina pe care aproape cu trufie și-o arogă preoții ortodocși ca fiind cea adevărată. Acolo, la Ierusalim. De unde vine către noi.…
8 aprilie 2018
Stop-cadru pe studenția târzie
Sunt anumite momente în viață când ai vrea să faci stop-cadru. Pe clipă, pe întâlnire, pe întâmplare. Pe acel dat, între tine și cei din jurul tău, pe care l-ai vrea să…
4 aprilie 2018
Teatrul meu
Pentru mine, teatrul înseamnă în primul rând ea. Omul care m-a adus în teatru de niciunde. Care a investit în mine, fără niciun fel de garanție, ceea ce mulți dintre noi nu…
28 martie 2018
Teatrul, o mașinărie cu multe rotițe
MOTTO: „Când cineva nu e în stare să simtă şi să-şi manifeste recunoştinţa, atunci ceva lipseşte din umanitatea sa. Un om poate fi aproape definit prin atitudinea sa faţă de recunoştinţă” (Elie…
20 ianuarie 2018
Dacă n-aș scrie, m-aș sufoca
Dacă n-aș scrie, m-aș sufoca. De amărăciune, de furie, de gânduri, de injustețe. M-aș sufoca, încet și sigur, de neputința de a verbaliza adevăruri, ce-i drept alterate de propria subiectivitate. De neștiința…
17 august 2017
Ard bucăți de timp
Ard bucăți de timp. Și amintiri. Ard tăcerile zgomotoase. Și cuvintele rămase undeva la granița dintre gând și rostire. Ard neputința. Și speranța. Și dorința. Și nevoia. Ard până și cenușa celor…
11 august 2017
Ghid pentru a fi om
#bookfest2017 sau cum să fii fericit. cum să ai prieteni. cum să ai o viață zen. cum să stai departe de ispite. cum să dormi. cum să respiri. cum să nu respiri.…
28 mai 2017
Răspunsuri
Răspunsuri care succed răspunsuri. Nimeni nu mai are răbdare de întrebări. Şi nici nevoie. Ne grăbim să aruncăm unii în ceilalti cu jumătăți de certitudini şi cu sferturi de adevăr. Pe care…
9 februarie 2017
Anticamera spectacolului
Dacă la finalul unui spectacol am putea păși într-o anticameră a acestuia, într-un spațiu etanș, unde gândurile, fricile, spaimele, angoasele adunate de-a lungul respectivului spectacol să poată fi consumate, disecate sau anulate,…
30 ianuarie 2017
Teatrul și geografia
Între Costinești și Berlin sunt câteva sute de kilometri. În zbor. Sau doar câțiva centimetri. Pe hartă. E distanța de la ”a fi sau a nu fi” până la ”a fi cu…
13 septembrie 2016
Nu e moartea cea care ne desparte
C-așa e viața, o comedie... Nu e moartea cea care ne desparte de cei dragi. E viața noastră, presărată cu remușcările de a nu fi fost un pic mai mult pentru cei…
14 august 2016
Teatrul este un gând
Teatrul este un gând. O respirație. O picătură de acuarelă aruncată în monotonia lipsei noastre de culoare. O poartă către nimic și către orice. Teatrul este. Și e de ajuns. Final de…
29 iunie 2016
Promoția 2016
UNATC, Facultatea de Teatru, specializarea Arta Actorului, Licenţă, promoţia 2016 UNATC, Facultatea de Teatru, specializarea Arta Actorului, Master, promoţia 2016 UNATC-ul nu e cea mai populară universitate din lume. Și poate că…
13 iunie 2016
Teatrul este o minciună
Teatrul este o minciună. O uriașă păcăleală. O escaladare a neadevărurilor trăite către adevăruri închipuite. Uneori însă, teatrul îți pune pe tavă propria realitate. A ta. Nu a spectatorului. Ci a omului…
4 mai 2016
Care-i prețul nostru?
Care-i prețul nostru? Cu cât ne vindem și cu cât suntem cumpărați? Cât valorează un cuvânt, scris sau vorbit? Sau o înșiruire de cuvinte? Și cât o faptă? Și cât un gând?…
18 aprilie 2016
Oamenii-ambalaj
Îi urăsc cu desăvârșire pe oamenii-ambalaj. Oamenii care își construiesc viitorul din poleială verbală. Din concepte pe care nici ei nu le înțeleg, dar care în epoca asta plină de superficialitate sunt…
31 martie 2016
Te urăsc, teatre, pentru că mă minți frumos
Atât de mult întuneric pe timp de zi și atât de multă lumină în prag de seară. Atâta freamăt și tumult în spatele cortinei, și atâta siguranță în fața ei. Atât de…
27 martie 2016
Publicul teatrului Bulandra
Publicul teatrului Bulandra nu are timp de compromisuri. Nici de încercări. Nici de asumări anticipate. Publicul teatrului Bulandra merge la sigur. Și investește doar în certitudine. Pentru că este un public elitist.…
13 martie 2016
Cerul, unicul nostru confident
De zi cu zi Sunt momente ale vieților noastre când cerul este unicul nostru prieten, unicul nostru confident. Ridicăm ochii din pământ doar în speranța găsirii unor răspunsuri. Sau a unor certitudini.…
27 ianuarie 2016