Justețe

JUSTEȚE
Când alunecă penelul pe planșa pictorului, vine o tușă nouă.
Care atenuează.
Când alunecă arcușul pe corzile deja încordate ale violoncelului, vine o notă nouă.
Care armonizează.
Când alunecă literele, într-un periplu întâmplător, pe foaia goală, vine un cuvânt nou.
Care justifică.
Când alunecă replica peste o altă replică, nerostită încă, vine mereu o alta.
Care apără.
Când alunecă piciorul balerinului, pe scândura amorțită, vine căderea.
Și tăcerea.