Wings for Life 2023

Poate că lumea asta uriașă are uneori momentele ei de cădere, de tristețe, de deziluzie. Dar alteori balanța se înclină în cele mai felurite moduri cu putință către lumină, către empatie și către speranță. Nu suntem perfecți niciunul dintre noi, poate nici măcar perfectibili. Dar e al naibii de bine că e așa. Asta ne face oameni. Și, oameni fiind, înțelegem că individual ne putem depăși zonele de confort, teritoriile bine delimitate (de noi sau de alții) ori putem escalada munți pe care nimeni altcineva înaintea noastră nu s-a gândit să-i cucerească. Însă împreună, laolaltă fiind, cucerim continente, oceane, meridiane. O întreagă planetă, în fapt.

Astăzi am alergat pentru prima oară la Wings for Life World Run. Acest eveniment al tuturor pământenilor. Nu că nu aș fi avut această intenție și anul trecut, dar s-a suprapus peste primul meu semimaraton, ca dată de desfășurare și, mai mult decât atât, mi-am prins și urechile în aplicație. Așa că a trebuit să mă resemnez. Astăzi însă am fost trup și suflet pe stadionul Dinamo (stelista din mine nu credea că o să spună asta vreodată, dar never say never). Dintr-un milion de motive. În primul rând, am simțit mai mult decât oricând altcândva cât de mult aparțin acestei comunități de ”fanatici”, care umple sălile de sport zi de zi. Atât de mult m-am bucurat că am fost toți laolaltă, cum nu pot exprima în cuvinte. Deși ne cunoaștem pe sferturi unii pe ceilalți, știu sigur că avem cel puțin această valoare comună – a umanității.

Apoi, am realizat la cursa de azi cel mai bun timp de când m-am apucat de alergat. Și am reușit să-mi depășesc obiectivul propus la începutul cursei. Sigur, cu multe blesteme adresate mașinuței virtuale, care ne tot amenința. Căci da, am un caracter reprobabil. Am înjurat o biată mașinuță.

Și, nu în ultimul rând, am asistat la ”lupta” unui om care părea că poate alerga o veșnicie, fără să se oprească. Andrei Bogaci a terminat al treilea, în clasamentul mondial, și a alergat sub ochii noștri 63.15 kilometri. In your face, mașinuță! Nu poți înțelege ce simte corpul uman atunci când face un asemenea efort decât dacă experimentezi asta, într-un fel sau altul, pe propria piele.

Poveștile frumoase nu pot avea decât deznodăminte frumoase. Andrei, primul clasat la băieți, este din Republica Moldova. Aleksandra Kyryllova, prima clasată la fete, din Ucraina. Au participat ambii pentru echipa noastră – Keep On Moving. Și au adus kilometri importanți României.

Sportul e un teritoriu al non-granițelor. Al apartenenței. Al caracterului. Astăzi am alergat cu toții pentru cei care nu o pot face. Și ce sentiment prețios. Să poți pune laolaltă pași, alergați mai mult cu inima, decât cu corpul, pentru o cauză atât de umană.

A fost o zi absolut splendidă! Le mulțumesc tare tare mult instructorilor și colegilor mei de la clase, pentru tot acest eveniment minunat! Și le mulțumesc alor mei părinți că au venit să mă vadă alergând!

Mulțumim, Horatiu Dumitrescu, că ne-ai adunat laolaltă!

Mulțumim, George Balta, pentru exemplul care ne ești!