Bucharest Half Marathon 2023
Tradițiile devin. Nu există per se. Fără ca cineva să le fi formulat, cândva, în contururi cu conținut și culoare. E nevoie de statornicie. De prezență. De suflet ars pe altarul unei credințe. Tradiția seamănă întrucâtva cu buclele iubirii. Faci primul pas atunci când nu știi despre ce e vorba. Și-apoi aduni laolaltă alți pași. Uneori singur. Alteori însoțit. Și, după ce numărul pașilor devine suficient încât să te simți sigur pe tine, o iei de la capăt. Mai stăpân. Și pe traseu, și pe sentimente. Și încerci să faci mai mult și mai bine. Și începi să-ți amintești ce te-a durut la ”cursa” anterioară. Astfel încât următoarea să fie cu confort. Sigur, un genunchi reparat poate însemna o gleznă stricată. Pentru că fiecare cursă e altfel. Și fiecare durere. În alergare și în iubire.
Mâine voi participa la competiția cu care am început alergările, cu un an în urmă. Aceeași cursă în care am transformat fuga haotică în alergare cu sens. Habar n-aveam atunci că o să fiu tot mai turată, de la o săptămână la alta. Nu anticipasem maratoane, competiții atât de multe și un atât de mare drag de a face sport, până la ultima fărâmă de energie.
Anul trecut aveam o motivație extrinsecă, care m-a determinat să fac acest gest atât de dificil, la momentul acela, de a alerga 21 de kilometri. Era o motivație venită din mai multe direcții. De la ură neînțeleasă și furie neprocesată, până la iubire și admirație, dincolo de logica dinamicilor dintre oameni. Era despre oameni vechi și noi, dispăruți ori apăruți în viața mea de nicăieri.
Mâine însă va fi intrinsecă motivația. Chiar dacă alerg pentru o cauză anume, pentru care am tot făcut-o până acum – orele de terapie ale copiilor cu autism. Pentru că am internalizat această motivație în momentul în care am înțeles că sportul poate face bine dincolo de endorfinele multe pe care le livrează celui ce îl practică.
Cei care doresc să doneze pentru cauza pe care o susțin, prin participarea la Bucharest HALF MARATHON, o pot face aici.
Am un gând care mă tot bântuie de câteva zile – de a transforma fanatismul meu sportiv în ceva cu sens, pentru o cauză cu sens. Dar voi reveni săptămâna viitoare cu mai multe detalii.
Până atunci însă, aștept cu bucurie întâlnirea de mâine. Și, desigur, cu zâmbetul pe buze. Cum îi șade bine oricărui sportiv.
✦