Revelații sportive

De fiecare dată când merg la o anume clasă de yoga (printre multele clase de bătaie, mă îndur să fac și un pic de pace cu mine însămi), instructoarea ne spune să ne gândim la un lucru pentru care suntem recunoscători. În momentul acela. Fără ieri și fără mâine. Un lucru mare sau mic. Sau oricum ar fi el. Și de fiecare dată am același gând. Pe care îl repet cu conștiinciozitate. Recunoștința faptului că sunt îndeajuns de sănătoasă încât să pot face sport.
Chiar dacă nu a început încă sezonul alergărilor în București, există totuși o competiție pentru micii și marii fanatici – Semimaraton Gerar #2.1 ~ 2023. Care se desfășoară sâmbăta aceasta, în campusul de la Politehnică. Și care are și un scop umanitar – acela de a-i susține pe tinerii cu dizabilități care au ales să-și depășească condiția propriilor limite fizice și a atât de nedreptei stigme sociale, și să participe la competiții internaționale și expediții montane, reprezentând România.
Eu nu alerg pentru rezultate fanteziste. Ori pentru timpi ieșiți din tipare. Ci pentru că, de fiecare dată când o fac, înțeleg un pic mai mult de ce alerg atât de mult și atât de haotic prin viață. Însă am nevoie de bucățica aia de asfalt, care să-mi oglindească fuga permanentă a fiecărei zile. Și am nevoie să respir greu, din când în când, ca să înțeleg că fiecare grăunte de oxigen lipsă e doar o condiție necesară de a-l aprecia, când îl avem pe de-a-ntregul.
Cei care doriți să donați pentru sportivii Lotului Național de Paraclimbing, o puteți face accesând link-ul de mai jos 🙂
Mulțumiri anticipate!