Statistică pe soarele ăsta

Pentru că sunt un copil foarte cuminte și ascultător (în zilele pare din lunile impare din anii bisecți), mi-am propus să stau acasă în acest weekend și să învăț la statistică. Pe soarele ăsta minunat. Asta da autoflagelare. Doar că mno… tentațiile sunt la orice pas, vorba ceea. Iar luna e foarte impară, după ultima privire aruncată calendarului. Practic, nu m-am nimerit pe intervalul cu cumințenia. Așa că am presărat niște sportuleț între episoadele de dramă (a se citi ”tragedie”) educațională. Că de ce nu?

Și, aproape totalmente neplanificat, am fost ieri și azi la două crosuri, de (aproximativ) 10 kilometri fiecare, la invitația prietenilor de la Keep On Moving. Unul în campusul de la Agronomie, celălalt în parcul IOR. Unul pe asfalt, altul pe iarbă. Tot îmi spunea profa mea de licență de la psiho că alerg cu disperare. Am zis să pun în practică ce-mi spune. Ca să par cumințică, gen. Să nu mă dea spre adopție la alt prof.

Chiar dacă n-aveți licențe și disertații de scris (și de care vreți să fugiți) sau materii obscure pentru care să trebuiască să învățați, mergeți să faceți mișcare. Oricât, oricum, oriunde. E cea mai bună terapie de pe lumea asta. Pentru minte, pentru corp, pentru suflet.