Sportul și comunitatea

”N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit

E de ajuns o mână de prieteni […] și puțin infinit”

Dacă e ceva prețios ce am primit de la sport, în viața aceasta, dincolo de mușchi și endorfine, asta e o comunitate de oameni ce împărtășesc, măcar pe sfert, o parte din ceea ce înseamnă valori fundamentale pentru mine. N-am alergat astăzi, m-am plimbat mai degrabă. Cu câțiva oameni de care mi-era dor, căci nu îi mai văzusem de multă vreme. Însă am văzut mulți copii alergând, multe mame, mulți tați, mulți oameni pentru care mișcarea e dezideratul acela ascuns, pus pe primul loc pe lista rezoluțiilor de Anul Nou.

La încălzirea de la care m-am sustras cu elan căci, vorba ceea, venisem să mă plimb, nu să mă întrebuințez prea tare, era lângă mine o fată (probabil de seama mea) care chiar se străduia să imite o bună parte din mișcările instructorilor aflați pe scenă. Și, la un moment dat, se uită la mine cu multă deznădejde și-mi spune: ”Ar trebui să fac mai des asta, că atâta stat la birou…”.

Dacă trebuie să se închidă orașul (cu blestemele aferente din partea șoferilor), din când în când, pentru ca niște oameni să realizeze cât de mult bine le-ar face să se miște, atunci cred că acesta e un preț civilizat și drept pentru o societate atrofiată fizic, mental și emoțional.

Mulțumim, The Color Run Romania, pentru cei 10 ani! Ați făcut pași mici și colorați, dar siguri, pentru niște viitori adulți mai sănătoși și mai zâmbitori!