Învață să înveți

N-am citit nici puține, nici multe cărți în ultimii ani. Am încercat să păstrez un echilibru, nu din non-necesitatea de a citi mai mult, ci pentru că e nevoie de o organizare coerentă a timpului, astfel încât să te poți optimiza cu adevărat într-ale lecturii consistente și consecvente. Nu pot spune că ceea ce am citit până acum nu mi-a folosit. Însă îmi lipsea instrumentul care să facă în așa fel încât toate informațiile acestea multe care sunt, de multe ori, demne de a fi reținute, să poată fi cu adevărat stocate.

O bună parte dintre noi am crescut cu credința faptului că a toci e o cale sigură către memorare. Că a repeta zile în șir informațiile ne ajută. Că a citi de mai multe ori sau a copia de pe slide-urile prezentate de profesori, în timpul cursurilor, facilitează procesul învățării. Studiile actuale contrazic însă toate cele pe care le credeam bune, utile, practice și cu sens.

Las mai jos câteva idei din cartea ÎNVAȚĂ SĂ ÎNVEȚI (utilă atât pentru elevi și studenți, cât și profesori sau orice alte tipuri de formatori mai există pe lumea asta), în speranța că vă voi stârni interesul

– Testarea cunoștintelor acumulate, în urma unei prime lecturi, este mai eficientă decât o a doua lectură a aceluiași text. Fie că o fac profesorii, la cursuri, sau noi, pe cont propriu, e necesar să ne confruntăm cu adevărul informațiilor pe care le-am reținut cu adevărat, prin testare. Desigur, acest demers trebuie să fie urmat de o sesiune de feedback, ca să fie cu adevărat eficient.

– Chiar dacă elevii / studenți sunt refractari la teste, a le explica rostul acestora și a le prezenta, de la începutul semestrului, cum și de câte ori vor fi testați, și care este scopul acestor testări, îi face mai deschiși și mai puțin refractari la această metodă.

– Citirea cursurilor înainte de a fi predate și căutarea unor potențiale întrebări pe care să le adresăm profesorilor ajută la stocarea informațiilor de la curs.

– Reamintirea informațiilor, din când în când, împiedică uitarea, care e un proces firesc. Și care poate fi ”anihilat” prin rememorare. Pentru că astfel se ”întăresc” rețelele neuronale. Cu cât procesul rememorării este mai dificil, cu atât informațiile vor fi stocate mai eficient, pe termen lung.

– Memorarea informațiilor într-un format categorial e mai puțin eficientă decât memorarea lor într-o formulă diversificată – domenii diferite, categorii diferite etc.

– Iluzia cunoașterii, atunci când recunoaștem informații care ne-au mai trecut prin fața ochilor, e doar o iluzie. Pentru a testa cu adevărat ce știm trebuie să încercăm să reformulăm conținuturile citite, să facem rezumate ale cursurilor care ni se predau ori să scoatem ideile principale dintr-un material. Reflecția asupra informațiilor nou stocate ne ajută să procesăm mai eficient conținuturile.

– Pentru părinții care vor să sporească potențialul intelectual al copilului, este mai eficient să-l motiveze pe acesta punând accent pe efortul făcut de copil în a realiza ceva (un puzzle, un lego etc.) decât pe inteligența lui. Sublinierea efortului permite dezvoltarea copilului, pentru că e un instrument care îi dă acestuia libertatea de a progresa. În vreme ce focusul pe un dat genetic îl limitează pe copil.

Urmează curând sesiunile și, inerent lor, heirupismul tradițional de învățare cu o seară înainte. Poate că putem face ceva să împiedicăm procesul ăsta atât de ineficient, în esență, consumator de energie și complet fără rezultate, pe termen mediu și lung.

N-aș putea spune, într-un mod absolut, că școala românească e bună sau rea. Însă mi-e destul de clar, după atât de mulți ani de școlarizare, că învățarea, ca proces, nu e pe lista priorităților prea multor profesori. Deși nu diplomele, ci cunoașterea, ne fac mai buni sau mai puțin buni profesioniști în domeniile noastre de activitate.

P.S. Cartea nu oferă pastile de învățare rapide. Și nici soluții miraculoase, pe termen scurt. Ci instrumente validate științific. Procesul de învățare este și trebuie să fie anevoios, pentru a fi consistent.