Ce ne doresc pentru anul care vine

N-aș putea ura nimănui lucruri pe care să nu simt nevoia să mi le urez și mie. Așa că, pentru 2025 îmi doresc și vă doresc

* Momente de tăcere. Nu în virtutea unor obiceiuri orientale, pe care nu știm încă a le integra pe deplin. Ci din necesitatea de a asculta, nu doar de a auzi.

* O bunică. Pentru că toți avem nevoie de înțelepciunea rostită nu cu reproș, ci cu blândețea anilor împletiți de andrele deja uzate, obișnuite cu tot felul de fire, mai subțiri sau mai groase, indiferente la oricare potențial deznodământ. Cum avem nevoie de ochi plini de riduri care rostesc lumină, în necuvântarea lor.

* Un mentor. Știu că nu e o referință pentru toată lumea, dar cred că fiecare Mike din noi are nevoie de un Harvey. Cum cred că, indiferent de vârsta pe care o avem, de nivelul de înțelepciune ori de ignoranță, întotdeauna vom avea nevoie de un ghidaj. Și de un om care să ne învețe ce e drept și ce e strâmb. Și căruia să-i răspundem cu recunoștință. Și cu înțelepciunea proaspăt dobândită din interacțiunea cu el.

* O oglindă. În care să ne putem privi cu micimile și calitățile noastre, cu limitările și neputințele fiecăruia în parte, cu ce are sevă de mai bine și cu ce poartă urmele neghinei. Spre a păși mai autentic pe oricare dintre cărările destinate nouă.

* Adidași. Pentru că, fie că ne place ori ba, ne găsim aici, în mileniul, secolul, deceniul și ziua aceasta pentru că ne-am mișcat, de-a lungul întregii noastre deveniri. Și-atât de mult bine ne-am face nouă înșine să ne mișcăm în continuare. În virtutea continuității și a necesității de a ființa în concordanță, nu în disonanță, cu menirea noastră.

* Oameni care să ne facă să râdem.

* Somn.

Dacă pare nu prea entuziast mesajul, e pentru că tocmai ce am aflat că sunt singura din familie care nu posedă Tik-Tok. Mno.. la tăți ni-i greu…

La mulți ani! Un 2025 cu zâmbetul pe buze!