Destinul ți-l faci singur

În foarte puținele zile când sunt cu adevărat lucidă, îmi dau seama că sunt un om norocos. Șansa, întâmplarea, destinul sau cum s-or mai numi entitățile astea în care credem fiecare dintre noi înlătură oameni din viețile noastre, cu voia ori fără voia noastră. Dar nu rămâne niciodată gol. Căci golul acesta pe care îl credem etern și infinit, și care atât de tare ne doare, e mereu umplut de alți și alți oameni. De întâmplări noi. De povești noi. De experiențe felurite. Prețioase, în felul lor.

Întâlnirile mele săptămânale cu Mya Liontescu, colega noastră de 94 de ani, sunt o bucurie pentru ea. Dar sunt o revelație pentru mine. Doar în ochii copiilor am văzut atâta lumină câtă are acest om, când se uită în ochii mei. Și ce dar prețios, venit așa, dintr-un neant necunoscut.

O: Credeți în dragoste la prima vedere?

M: Poți să faci o pasiune la prima vedere, dar iubire nu e. Iubirea e ceva mai adânc, mai profund și mai ancorat, care durează. Asta înseamnă iubire.

O: Înțelepciunea vine odată cu vârsta?

M: Așa ar fi normal să fie. Dar nu se întâmplă totdeauna. Uneori vine vârsta, da’ înțelepciunea nu.

O: Cine își uită istoria riscă să repete greșelile?

M: Greșelile se repetă și fără să uiți istoria.

O: Și putem face ceva să nu le mai repetăm?

M: Nu cred.

O: Care e rețeta pentru o viață bună?

M: Nu există o rețetă. Depinde cum ți-o construiești.

O: E la îndemâna noastră să ne facem viața bună?

M: Da. Dar ne trebuie pentru asta o doză mare de înțelepciune. Pe care, de cele mai multe ori, nu o căpătăm.

O: Dar cum am putea-o căpăta?

M: Nu vine din cer. Vine atunci când te dai cu capul de sus. Că vezi pragul de jos. Atunci te-ai făcut mai înțelept.

O: Și altfel nu se poate?

M: Se poate, dar nu prea se întâmplă.

O: Credeți în existența destinului?

M: Destinul ți-l faci singur.