Bunule Teatru

Bunule Teatru,

Probabil că ne privești un pic amuzat, din ”cerul tău de stele”. Noi te sărbătorim azi anume cam de vreo 63 de ani. Însă tu-ți porți înțelepciunea și bătrânețea de mai bine de două milenii. Deși poate că nici aceste milenii, pe care ființa umană s-a simțit datoare să le claustreze în clepsidra conștiinței proprii, nu reflectă adevărata ta vârstă. Căci poate te-ai născut odată cu întâiul om.

Ți-aș mulțumi pentru oglindire, însă mi-e teamă că aș pune la bătaie un anume tip de recunoștință ce nu-și are locul aici. Nu e neapărat cea mai bună dintre lumi aceasta. Deși e mai sigură decât toate celelalte epoci care au precedat-o. Și care te-au adus astăzi, în fața noastră, atât de concret. Atât de materializat geografic. Atât de încărcat istoric. Și-atât de fluid în feluritele tale formule dramaturgice.

Meriți, totuși, o fărâmă de elogiu. Pentru consecvența cu care ne strivești derapajele. Pentru amara comedie în care râdem de noi înșine. Înțelegând poate, abia pe drumul spre casă, că noi eram păcălicii. Noi proscrișii. Noi vinovații.

Chiar dacă nu te mai receptăm în amfiteatre uriașe, copleșiți de libertatea unui întreg cer, n-am uitat ce e acela catharsis. Căci ne imiți cu la fel de multă acuitate cum o făceai și cu anticii. Și poate că nici spiritul apolinic, ori cel dionisiac n-au fost pe de-a-ntregul îngropate în amalgamul de trăiri moderne, atât de arhetipale totuși.

La mulți ani, aliat nevăzut al demonilor interiori care ne bântuie! Păstrează-ți vie credința propriului sens, spre a ne da și nouă din ea o fărâmă atunci când, în lăuntrica beznă a propriilor suflete, ne mai rămâne doar un sfert de lumânare pe care nu știm s-o aprindem singuri!