Paradigme deconectate de la firesc

De cele mai multe ori, funcționăm în paradigme deconectate de la firesc. Fie pentru că ne e teamă, fie pentru că ni se pare absurd, fie pentru că receptăm mai degrabă nefirescul fals construit în spatele firescului. Și, astfel, uităm să mulțumim, să iertăm, să fim recunoscători.
Astăzi e ziua profei (Carmen Stanciu). Omul cu care m-am certat și împăcat cel mai des în ultimele luni. Cu care îmi place (la nebunie) să mă contrazic pe te miri ce. Cât mai frecvent cu putință. Omul care mă ascultă cu înțelegere. Maternă, uneori. Pedagogică, alteori. Omul care îmi deschide universuri noi. Și care mă invită în aceste universuri (desigur, eu sunt de multe ori refractară la așa ceva… sau, cum ar zice profa, pe heităreală).
Șiii, ca să fie confesiunea completă, profa care mi-a dat cele mai mici note cu putință în școală (să n-avem discuții la proces 😊)…
La mulți ani, profa mia (mai are și alți studenți, dar eu sunt o ființă posesivă 😊)! Vă ub tare!