Ce a pierdut teatrul

Cândva, undeva, teatrul a pierdut ceva prețios. Între primul gong și ultima cădere a cortinei. Nu se știe când, nu se știe unde. Între noile forme și vechile obiceiuri. Teatrul a pierdut tradiția spectatorului permanent. A pierdut iubirea, însoțită de răbdare. A pierdut curiozitatea, însoțită de iubire. A pierdut liniștea, însoțită de curiozitate. A pierdut candoarea, însoțită de liniște.
Cine se mai poate lăuda că a văzut un spectacol, în toate versiunile sale? De la primul scâncet? Un spectacol actual. Nu pe cele de ieri. Ci pe cele de astăzi.
SCRIPCARUL PE ACOPERIȘ a încheiat în această seară cea de-a șaptea întâlnire cu publicul. Am fost prezentă la toate. Și-aș mai fi tot pe-atât. Cred că aceasta este marea virtute a acestui spectacol. Că vrei să te întorci la el. Pentru că e asemenea unui filigran realizat cu iubire, cu curiozitate, cu liniște, cu candoare.
Poate că tradiția atât de des invocată în acest spectacol are o șansă la reînnoire și în ceea ce privește spectatorul de teatru.
Mai avem o ultimă reprezentație în această stagiune, dar locurile sunt deja epuizate. Așa că vă așteptăm cu drag, din toamnă!
La bună vedere și revedere! În Anatevka 😊