Copiii-adulți plâng și ei

Copiii plâng adeseori. Plâng pentru că îi doare. Plâng pentru atenție. Plâng pentru că e unica lor formă de apărare. Copiii-adulți plâng și ei. Pentru aceleași banale motive.
Astăzi s-a încheiat Gala Absolventilor UNATC 2019! Cu lacrimi, pe alocuri… S-a încheiat cu ei, cu copiii-adulți. Cu absolvenții de Licență. Cu acești fragili visători, îndeajuns de puternici cât să-și fi depășit ștacheta impusă de chiar propriile lor iluzii, în momentul când au făcut primul pas în această școală. Cu ei actorii, păpușarii, regizorii, scenografii, coregrafii, teatrologii, regizorii de film, absolvenții de multimedia, imagine și comunicare audio-vizuală. Cu siguranța nesiguranței lor de sfârșit de poveste și cu speranța unui nou început.
Mi-am petrecut o bună parte din ultimele luni cu acești copii. I-am văzut uneori convinși, alteori nedumeriți, uneori avântați, alteori plăpânzi, uneori încrâncenați, alteori tandri. I-am văzut în fel și chip. Recitând, asudând, manevrând marionete, desenând, montând, dând indicații. Eșuând. Reușind. Muncind.
I-am văzut atât de des, încât am început să-i iubesc. Nu doar pe ei, ci și iubirea lor pentru meseriile pe care și le-au ales. În teatru și în film. Acești copii minunați, care au depășit un nou prag al copilăriei, spre o alta, una cu mai multe responsabilități, sunt garantul școlii pe care au absolvit-o. Sunt garantul calității. Și asta nu e puțin lucru.
Felicitări, copii dragi! Cât pentru toate emoțiile pe care le-am trăit alături de voi, pe tot parcursul acestui an universitar!