Teatrul, oglinda memoriei

Ceea ce timpul uită, teatrul amintește. În doze mici. Livrând ”felii de viață”, cum spunea cândva Zola. Mai autentice ori mai polemice.
Teatrul, acest unic intrus mnemonic al istoriei pe care doar el, scrutând-o retrospectiv, o poate curăța. Până la catharsisul proiectat de greci ca un deznodământ infailibil. Teatrul cel născut odată cu omenirea. Unicul martor al atâtui viu, pe care niciun calendar nu-l poate cuprinde.
Teatrul de care ne e dor ca de noi înșine.