Sinusoidele alergării de anduranță

Alergarea de anduranță vine cu un potpuriu de stări interioare. De multe ori ”cazi”. Apoi te ”ridici”. Și iar cazi. Și iar te ridici. Și simți ploaia prin toate mădularele. Și nu-ți pasă de ploaie. Și te bucuri. Și te întristezi. Și uiți. Și îți amintești. Cu cât mai lungă alergarea, cu atât mai complicate sinusoidele. E un exercițiu de introspecție, mai mult decât unul de condiție fizică.
Și-atunci când te oprești înțelegi că a mai trecut o zi. Și ai mai făcut un pas. Iar faptul că ești ud până la piele e doar un mărunt tribut adus acelui pas. De care ai atâta nevoie.