Geometria vieții

Viața e o geometrie adeseori strâmbă. Deși are unghiuri uneori drepte. Iar alteori egale. Însă matematica sa e seacă și sceptică. Nu lasă loc erorilor. Precum un ceasornic care ticăie fără să-și permită luxul unei secunde rătăcite pe cadrane felurite. Acea secundă pe care ai dori-o pierdută pentru veșnicie. Căci, dacă ai găsi-o, ar însemna că trebuie să împachetezi clipele care se scurg și să le arunci într-un bagaj botezat în spiritul unei credințe vechi, ce se cheamă trecut. Un bagaj pe care îl vei fi uitat în prima gară întâlnită. Furat de peisaje noi. De pasageri noi. De imagini noi, care se succed într-o ireversibilitate tăioasă. Doar că secundele, la fel ca stelele lui Sebastian, nu se abat din drumurile lor. Nu se întorc. Nu se rătăcesc.