Timpul, cunoașterea și iubirea
Nu știu care e paternitatea textului de mai jos, dar m-am reîntâlnit cu el de curând și-mi pare (la fel ca prima oară când l-am citit) că are o concluzie plină de tandrețe. Îl recomand cu drag
Se spune că a fost odată, demult, o insulă. Și pe această îndepartată insulă trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea și Iubirea. Într-o bună zi, sentimentele au fost anunțate că insula era pe cale să se scufunde, își pregatiră navele și plecară. Doar Iubirea rămase pâna în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise să ceara ajutor. Bogăția a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
– Bogăție, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea, și nu am loc pentru tine.
Iubirea se hotărî atunci să ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superbă navă:
– Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot ajuta, Iubire! răspunse Orgoliul. Aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava.
Atunci Iubirea imploră Tristețea, care trecea pe lângă ea:
– Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!-
– O, Iubire – îi răspunse Tristețea, sunt atât de tristă încât trebuie să rămân singură…
Chiar și Buna Dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită, încât nici nu auzi că este strigată.
Dintr-o dată, se auzi o voce:
– Vino, Iubire, te iau cu mine!
Vorbea un bătrân. Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie, încât uită sa îl întrebe pe bătrân cine este. De cum sosiră pe țărm, bătrânul plecă.
Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora bătrânului și a întrebat Cunoașterea:
– Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
– A fost Timpul, a răspuns Cunoașterea.
– Timpul? – se întreba Iubirea. De ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, răspunse:
– Pentru că numai Timpul e în stare să înțeleaga cât de importantă este Iubirea în viață!
Nu știu care e paternitatea textului de mai jos, dar m-am reîntâlnit cu el de curând și-mi pare (la fel ca prima oară când l-am citit) că are o concluzie plină de tandrețe. Îl recomand cu drag
Se spune că a fost odată, demult, o insulă. Și pe această îndepartată insulă trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea și Iubirea. Într-o bună zi, sentimentele au fost anunțate că insula era pe cale să se scufunde, își pregatiră navele și plecară. Doar Iubirea rămase pâna în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise să ceara ajutor. Bogăția a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
– Bogăție, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea, și nu am loc pentru tine.
Iubirea se hotărî atunci să ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superbă navă:
– Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot ajuta, Iubire! răspunse Orgoliul. Aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava.
Atunci Iubirea imploră Tristețea, care trecea pe lângă ea:
– Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!-
– O, Iubire – îi răspunse Tristețea, sunt atât de tristă încât trebuie să rămân singură…
Chiar și Buna Dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită, încât nici nu auzi că este strigată.
Dintr-o dată, se auzi o voce:
– Vino, Iubire, te iau cu mine!
Vorbea un bătrân. Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie, încât uită sa îl întrebe pe bătrân cine este. De cum sosiră pe țărm, bătrânul plecă.
Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora bătrânului și a întrebat Cunoașterea:
– Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
– A fost Timpul, a răspuns Cunoașterea.
– Timpul? – se întreba Iubirea. De ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, răspunse:
– Pentru că numai Timpul e în stare să înțeleaga cât de importantă este Iubirea în viață!
✦