Tinerețea revanșardă

Marin Preda spunea cândva că „tinerețea e o trufie, rareori o valoare”. Probabil că, involuntar, avem foarte adânc sădit în noi acest arhetip. Al tinereții revanșarde. Uneori însă, tinerețea vine și cu o doză de luciditate. Și de libertate a gândului. Și de risc asumat.

La Teatrul Bulandra, în această seară, în cadrul Festivalului Național de Teatru, s-a jucat spectacolul „Shakespeare: Richard III”, în regia lui Andrei Șerban. O copie fidelă, dar în variantă românească, a fost și ea prezentată, cu doar două zile în urmă, pe aceeași scenă, la același festival.

Probabil că experimentul ar fi fost unul interesant, dacă cel care l-a creat (plasând în două capitale, în același context temporal, două spectacole identice) și-ar fi asumat suprapunerea aproape exactă a celor două producții. De la decorul replicat fidel, până la lumini, costume, recuzită, totul este duplicat. Chiar și mișcarea scenică. Doar jocul actorilor diferă, într-o anume măsură. Și doar pe alocuri.

Poate că toate duplicatele menționate mai sus n-ar fi atât de dăunătoare, dacă cel care a gândit acest concept nu ar susține, totuși, cu multă nonșalanță, că spectacolele, deși identice, sunt atât de diferite. Pentru că nu sunt.

Andrei Șerban a fost un mare regizor. Și un mare om de teatru. Andrei Șerban, contemporanul, este doar o amintire a ceea a fost cândva. O amintire care a început să creeze, în ultimii ani, disproporții. Între ceea ce am auzit despre el noi, cei care nu i-am văzut marile spectacole, și tot noi, cei care îi vedem spectacolele de azi. Pentru că, la drept vorbind, cu excepția producției de la Unteatru – „Pescărușul” de A.P. Cehov, niciunul dintre spectacolele realizate de el în ultimii ani, pe scenele din România, nu au calibru. Nici în raport cu imaginea lui de la începutul anilor ’90 și cu marile sale creații, dar nici în contextul ofertei teatrale actuale. Deloc generoasă, la rândul ei.

Andrei Șerban, cel de azi, se mândrește cu trucuri de odinioară. Doar că deceniile au trecut, societatea a evoluat în te miri ce direcții, iar trucurile care funcționau cândva, astăzi sunt ușor de descoperit. Și de amendat.