Rămas bun, Prospero!

În teatru nu e nimic mai duplicitar decât cuvântul. Fragil și tăios, mistic și frust, profund și derizoriu, cuvântul își poartă drumul în eterul atât de inefabil, fără se se abată de la propria cale.

În teatru se vorbește enorm. În această seară s-ar cuveni o rază de tăcere. Pentru clipa ce va fi fost, peste secole, pasul unui actor.

P.S. Suntem, într-adevăr, dragă Prospero, precum plămada din care-s făcute visele.