Monocromia care câștigă teren

În lumea aceasta atât de colorată, monocromia pare să câștige tot mai mult teren. Într-un timp deraiat cromatic, dintr-o prea mare învolburare de opțiuni, am devenit superficiali.
Pentru că alternativele stau la fiecare colț de gând, dispuse și disponibile în a ne oferi plăceri pasagere, dar sigure.
Pentru că variantele nenumărate ne fac să găsim puzzle-uri, ale căror piese lipsă părem a fi, la orice cotlon rătăcit.
Pentru că pojghița pe care o îmbrăcăm în fiece miez de răsărit, spre a străluci în plină primăvară, pare să fie îndeajuns de groasă, încât să nu luăm seama la faptul că ea va cădea. Cândva. Și că vom rămâne dezgoliți, frivoli și fragili. Iar miezul care vom fi fost va fi la fel de crud. La textură. La gust. La atingere. La conținut.