În loc de concluzii
La finalul unui an te miri, te întrebi, te bucuri, te resemnezi, te gândești, te întristezi, te grăbești. Dulcea povară a memoriei: o zi în care să cântărești alte 364 de zile. O zi în care să oglindești binele și mai puțin binele. Să îți amintești bucățelele de momente fericite, pe care le-ai strecurat timid în buzunare. Și pe care le-ai ținut strâns, de teamă să nu le rătăcești. O zi în care să cerni și momentele rele, pe care le-ai vrea rătăcite. Dar care respiră cumva, într-o autonomie care ți-e chiar și ție străină.
La finalul unui an așezi pe raftul cel nou, pentru anul ce va să vină, alte mirări, alte întrebări, alte bucurii, alte resemnări răsărite înainte de a se naște speranțe noi, alte gânduri, alte tristeți moștenite din alt timp. Și o aceeași grabă. Pentru că unele lucruri trebuie să rămâne constante, astfel încât schimbarea să fie talgerul potrivit, care să aducă mult trâmbițatul echilibru de care înțelepții tot pomenesc, indiferent de veacuri și de anotimpuri.
Nu începuturile din calendare sunt cele care nasc năzuințe în noi. Nu dorințele puse la trecerea minutului care desparte vechiul de nou. Ci fiecare zi în care dedicăm un minut în plus năzuințelor și dorințelor noastre. Carl Rogers spunea că ceea ce este cel mai personal, este cel mai universal. Așa că vă doresc, așa cum îmi doresc și mie, pentru anul cel nou, răbdarea de a construi relații, șansa de a fi iubiți de cei pe care-i iubiți și de a-i iubi pe cei ce vă iubesc, timp de retorici despre existență și devenire, experiențe de viață care să vă usuce vechile tipare, dar să vă umple de o sevă nouă, răsărituri și apusuri care să rămână agățate de retină mult timp după ce le veți fi consumat, înțelepciune, inocență, recunoștință, acceptarea biologiei ființei umane, înainte de tot ceea ce înseamnă psihologie. Și acceptarea faptului că suișurile și coborâșurile au o aceeași calitate și un același defect, care le face pe cât de perfecte, pe atât de imperfecte – nu rămân agățate de noi, ci trec precum norii ca clipe, schimbându-și conturul, cum așa de frumos spunea Benjamin Fondane.
La mulți ani! Cu un ultim apus fotografic din 2025 😊
✦