Despre filme și sens

Sunt cărți care, atunci când le închidem, ne deschid. Sunt vorbe înțelepte care ne fac să ne potrivim ceasurile altor realități decât cele cu care suntem obișnuiți. Sunt oameni care ne armonizează într-atât, încât să ne facă să dansăm pe melodii încă necompuse de mintea noastră. Sunt filme ce ne proiectează pe retină deznodăminte care ne curăță de impuritățile unor vechi limbaje, nepotrivite credințelor noastre celor noi.
”It’s a wonderful life” este unul din acele filme. Este realizat în 1946 (de Frank Capra) și are un titlu care inspiră mai degrabă la un romantism desuet, greu de digerat astăzi. Însă, dincolo de ambalaj, dincolo de aparentul îndemn motivațional, demn mai degrabă de un TEDx de succes, filmul are o miză importantă. Pe care o putem descoperi doar urmărindu-l până la capăt. Nu e despre vieți perfecte și despre realități iluzorii. Nu e despre tablouri frumos construite ori despre comerț bine realizat. Nu e despre utopii relaționale, umane, profesionale. Ci despre sens.
Vi-l recomand cu tot dragul. Chiar fără vizionarea prealabilă a trailerului, care poate păcăli pe alocuri.