Copertă, da. Licență, ba.

Copertă, da. Licență, ba.

O profă de la psiho mi-a spus recent, după ce i-am povestit cum stăteam la cursurile online concomitent, la două discipline (una a ei), încercând să fac impresie artistică la ambele, în același timp, că stau bine la capitolul ”managementul imaginii”. Așa că, plecând de la acest capitol (că altele nu am, if you know what I mean), aș putea posta frumoasa mea copertă de licență așteptând o suită de laude care să-mi sporească stima de sine, ego-ul și nivelul de narcisism.

Dar nu vă înghesuiți, căci în spatele coperții nu e nimic. Cum ar fi niște conținut inteligent. Momentan nu e niciun fel de conținut. Mai am vreo opt zile până să o predau. Dar cum Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, și a mai avut și timp de odihnă, cele opt zile sunt aproape o decadență.

Printre cursurile de NLP, finalul de stagiune teatrală, examenele și proiectele de la psiho, nelipsita sală și sutele (spre miile) de mesaje zilnice pe cele ț-șpe mii de grupuri de WhatsApp, sper sincer să mă pot mobiliza îndeajuns, cât să scriu licența în timp util. Înainte de a colapsa emoțional. Pe partea fizică am bicepșii antrenați

P.S. Mi-am jurat, în perioada pandemiei, că n-am să mă mai întorc niciodată la viața haotică pe care am dus-o înainte de 2020, când nu mai știam cum mă cheamă. Acum sunt chiar un pic mai rău. Eu și mulți dintre oamenii din jurul meu. De parcă încercăm să recuperăm cei doi ani aparent pierduți, în câteva luni. Nu cred că e drumul cel bun. Ci calea sigură către burnout. Nu pot face însă îndemnuri motivaționale de lup moralist, de vreme ce sunt în aceeași situație. Trăiesc totul cu multă bucurie. Dar și cu multă sufocare. Mi-aș dori o cale de mijloc. În speranța că există una. Nu am găsit-o momentan. Dar am încă zâmbetul pe buze.

P.P.S. Primesc cu entuziasm îndemnuri motivaționale și imbolduri întru sporirea efervescenței la scris.