Chirurgul și ceasornicarul

Între un chirurg și un ceasornicar e o diferență de formă și o asemănare de fond. Ambii înțeleg valoarea unei centime, a unei piulițe, a unui nerv. Ambii caută să despice, ca să poată aduna la loc. Ambii lucrează cu tic-tac-uri fragile.

Un actor nu lucrează pe cord deschis. Cel puțin, nu cu instrumentele chirurgului. Ori cu cele ale ceasornicarului. Deși e nevoie de aceeași meticulozitate pentru a dezasambla părți din tine, pentru a le reasambla în personajul ce devii. Nu cel social, al realității cotidiene. Ci cel desprins dintr-un teritoriu non-geografic. Și dintr-o cronologie fără istorie. Nu e de ici, de colo să te instrumentalizezi pe tine însuți. Cu carnea ta. Cu bătăile tale de inimă. Cu ceea ce se cheamă spirit. Ori cu ceea ce se cheamă talent.

Un spectacol de teatru proaspăt construit e un lung șir de replici lipsite de temei. De gesturi inutile. De idei tocite. De lumini strâmbe. De pași călcați precar. De uși care nu se închid. Și de ferestre care nu se deschid. Până când, din tot amalgamul de încercări, va fi ieșit ceva ce seamănă izbitor cu realitatea noastră curentă, factuală, palpabilă. Până când acest teluric în care ne-am înrădăcinat, fără voia noastră, se va fi transformat în ceva mai bun, mai înalt, mai drept.

În această seară vom avea o nouă premieră. Un spectacol abia născut. Abia respirat. Proaspăt lepădat de veșmântul embrionar în care și-a pus toate neputințele întunericului, spre a le elibera în lumina noii realități în care s-a întrupat.

Vă așteptăm cu drag alături de noi!

LOZUL CEL MARE (Premieră) – Astăzi și mâine seară, de la ora 19.00, la Teatrul Evreiesc de Stat