Scăpări studențești

Sunt o lumină. Practic, de-aia exist pe pământ. Să luminez umanitatea.

Context: Școală. Universitate. Elitism. Înaltă ținută academică. Curs.

Vorbim (adică profa vorbește, eu tac inteligent) despre perspectivele constructiviste asupra emoțiilor și modelele circumflexe ale afectelor ().

La un moment dat, în contextul lucrurilor inteligente pe care ni le spunea, ne dă un exemplu de oameni care fac x lucru (e irelevant ce fac). Iar zâna din mine se sesizează

– Profa, mie mi se par săriți din balamale cei care fac asta (ce zicea ea mai sus că fac).

Tăcere. Pauză. Vid.

– (calmă complet) Noi nu folosim aici „săriți din balamale”.

Acuma, pentru că îl văd pe Freud de fiecare dată când ies din sala de curs, și mi se mai pare și normal, am crezut că balamalele sunt și ele parte din procesul educațional. Așa e când crezi că poți să muți Pantelimonu’ în Primăverii, pe motiv că începe tot cu P.

Cred că m-au exmatriculat deja.