Din seria ”Traiane, in your face”

Din seria ”Traiane, in your face, motherfucker! (from Decebal with love)”

Pentru cine are așteptări în ceea ce privește nivelul de elitism al acestei postări, poate să continue cu scroll-ul, căci nu-i loc de așa ceva.

Mall. Plaza. Io, fată fină, de capitală, care rupe sala-n două (mă rog, e un fel de a privi realitatea), ies din noul meu loc de baștină – World Classu’ – să mă îndrept mândră spre bicicleta din dotare. Căci după două ore de stat la sală, m-am gândit să mai dau și la pedale 10 kilometri înapoi spre casă (mai dădusem 10 și la dus). Și cum mergeam eu mândră nevoie mare, văd că e mall-ul pe jumătate gol. Un beculeț mi s-a aprins, dar s-a stins rapid. Că doar, vorba ceea, rup și pe mindfulness, nu numa’ cu sala. Aud o tanti în difuzoare, cu un glas ușor panicat (mă rog, cred că era înregistrată, dar de dragul dramatismului relatării), explicând și în română și în engleză că trebuie evacuat mall-ul. Era ceva pericol de incendiu.

Pentru că nu sunt totuși așa de ignorantă cum lesne ar putea părea, fac și eu ce face orice om normal într-o situație de genul ăsta: mă uit în jur. Toată lumea (câtă mai era) relaxată, plimbându-se. Zero stres. Un zero cu majuscule. So, pe sistemul mimetismului, activând neuronii oglindă, mi-am văzut finuț de drum până la bicicletă, cătinel și cu zâmbetul pe buze. Dacă așa am văzut că se face…

Ajung la parter, ditai fumul. Grămadă. Mi-am adus aminte de serile bune de stadion, când inhalam gaze la greu, ca o ultrasă ce eram. Era pericol de incendiu, gen. Oamenii (cei care ieșiseră) fix în fața intrării zâmbind și făcând glume. Relaxare maximă. Căci, dacă e incendiu și explodează chestii, că ești înăuntru sau afară, fix lângă, cu toată statistica pe care nu o știu, cred că n-ai prea multe șanse de succes.

În momentul ăla mi-a fost clar că Decebal e mai 𝑑𝑎𝑑𝑑𝑦 pentru noi decât va putea fi vreodată Traian. Căci numai un dac autentic ar fi putut să reacționeze atât de miserupist, într-o astfel de situație.

P.S. Am oscilat pentru fundalul sonor al postării. Alternativa era ”Doamne, ocrotește-i pe români”.

P.P.S. Dacă tot mi-am stricat cota de intelectualitate din mediul virtual, cu această sublimă relatare, am pus varianta necenzurată a melodiei.