Despre traumă

Mi-aș ștanța acest citat pe frunte, dacă aș putea. Pentru mine, atunci când apelez la oglindă. Și pentru ceilalți din jurul meu, atunci când interacționăm într-un fel sau altul:

”O persoană care se confruntă cu realitatea propriei suferințe psihice nu poate avea comportamente și atitudini totalitare, neputând fi nici măcar autoritară; nu va înființa și menține în funcțiune sisteme care să aducă majorității semenilor săi suferință, înrobire și moarte; nu va simți nevoia să identifice dușmani în lumea externă, ca apărare și distragere a atenției dinspre teroarea din propria sa lume internă. Cine începe să dezvolte compasiune pentru propria persoană, va arăta compasiune și pentru semeni și va redeveni capabil să facă distincții clare între realitatea de a fi victimă și cea de a fi agresor – în lumea sa internă, dar și în realitatea externă.” (Franz Ruppert)