Sângele și iubirea

Dimineață. Centrul de Transfuzie Sanguină București.

Completat fișă. Măsurat nivel de hemoglobină. Măsurat greutate [pe cântar din ăla cool, old fashioned way, cu chestii care scârțâie când le muți stânga-dreapta]. Luat tensiune. Luat temperatură. Totul brici, căci am fost cuminte și ascultătoare și n-am făcut sport ieri, după cum mi s-a sugerat politicos la donarea precedentă.

Mă duc pe scaunul de donare, lângă care se adună patru doamne foarte amabile în jurul meu, pipăindu-mă de zor pe ambele mâini. Se uită una la alta la fel ca Zoia și Lena către Aneta Duduleanu [în superba piesă ”Gaițele”, a lui Kirițescu], și-apoi încep:

– Pffff…

– Țțțțțț…

– Hmm…

– Ntzzz…

Practic, mi-am îmbogățit considerabil lista de onomatopee după această experiență.

N-am putut dona întreaga cantitate de sânge. Căci sunt o finuță, după cum menționam cu două zile în urmă (când am scos Pantelimonu’ din mine în mediul online), și am vene la fel de finuțe. Dar niște sânge de sportiv exaltat tot am donat. Așa că mi-am îndeplinit scopul matinal al acestei zile.

Doar 2% din populația României donează sânge. Ceea ce e foarte puțin, comparativ cu restul țărilor europene. Poate că pare ciudat acest procent, pentru că e mereu coadă la Centrul de Transfuzie din București. Dar țara asta e mare. Și nevoia de sânge e la fel de mare.

Nu știu ce îi mobilizează pe oameni să doneze. Probabil că sunt studii în acest sens, dar nu am apucat să le citesc. Știu însă ce mă face pe mine să merg acolo. Nu faptul că sunt un om bun sau generos, cum ar putea sugera acest gest. Sunt un om bun și generos în aceeași măsură în care suntem cu toții. Având și coborâșuri la fel de multe ca suișuri. Așa că nu acesta e resortul principal. Ci faptul că a dona are un sens. Și o semnificație. Sângele nu se cumpără. Se dăruiește. Și-i atât de asemănător iubirii, pe care o poți doar oferi, niciodată ”achiziționa”. Două substanțe – una văzută și alta nevăzută, care au același scop: acela de a salva vieți. Nu-i sens mai mare pe lumea asta, pe harta mea.

Donați, dacă sănătatea vă permite asta.

Iubiți, dacă inima vă permite asta.

E atât de mare nevoia. Și de sânge. Și de iubire.