Per aspera, ad astra

După zile, săptămâni, luni și ani în care mi-am exersat cu precizie de ceasornicar competența de a fi atentă ca, la orice întâlnire online, să am microfonul închis (pentru că oameni suntem), astăzi mi-am înțeles natura umană și limitele ei. Mi-am băgat și mi-am scos chestii (frumos, desigur, că sunt o finuță), în timp real, cu mult entuziasm. Drept e că am verbalizat euforia care mă încerca în fiecare celulă la un volum destul de scăzut. Măcar atât.

P.S. Menționez că era un context educațional. Academic. De o înaltă ținută.