Așa e viața, o comedie

Pentru că vacanța e aproape încheiată și noua stagiune teatrală e pe cale să înceapă, m-am întâlnit astăzi, după ceva vreme, cu ai mei colegi actori și tehnicieni, care mai de care mai sociabili:

Dialog 1:

– Aoleu, cum arăți. Mai așteaptă să-ți treacă bubele alea până să te mai înscrii la alte concursuri. Și mai ocupă-te și tu, nu ne mai lăsa doar pe noi să ne rugăm.

– Cu ce să mă ocup? Să mă antrenez mai bine? Sau să merg la biserică?

– La biserică. Te duci și te rogi: ”Doamne, oprește-mă. Du-mă pe alte cărări”.

Dialog 2:

– Băi, dacă nu v-am înjurat duminică… Cu bicicletele voastre…

– Mi se pare firesc.

– Uite în ce hal arăți. Dacă te prind cu bicicleta, ți-o tai.

Dialog 3:

– Te-am sunat. Da’ tu nimic.

– Nu știți că nu vorbesc la telefon?

– Cu ceilalți, nu. Dar mie să-mi răspunzi. Știi bancu’ cu tunu?

– Nu.

– Tu nu mă mai iubești.

Dialog 4:

– Ce zgârieturi ai, ca la copii. Faci sporturi extreme? Ce faci?

– Nuuuuuu. Dar am o combinație cu dumneavoastră.

– Femei?

– Nuuu.

– Atunci nu mă interesează. Ți-am adus stick-ul.

– Aveți filme porno pe el?

– Nu, că nu mai găsesc codu’ la TV.