Ziua zâmbetului

Cândva, în istoria nu foarte îndepărtată, un om a avut brilianta idee de a crea un emoticon care să exprime zâmbetul. Celebrul ”smiley face”. Același om, pe numele lui Harvey Ball, a propus ca în fiecare primă zi de vineri a lunii octombrie să sărbătorim ”Ziua zâmbetului și a faptelor bune”.

Nu sunt neapărat un om al ocaziilor. Îmi plac mai degrabă zilele banale și gesturile mărunte, făcute întâmplător, fără nevoia unui calendar care să semnalizeze importanța vreunei date. Însă probabil că, uneori, e nevoie de momente de atenție suplimentară, către anumite gesturi pe care le facem sau nu le facem, în viața noastră cotidiană.

Poate că multe lucruri, în jurul nostru, la momentul actual, nu sunt menite să ne facă viața ușoară. Poate că trezitul de dimineață e o corvoadă. Poate că jobul nu ne place. Poate că toamna e prea melancolică. Poate că ne-am certat cu cel mai bun prieten. Poate că viața noastră actuală nu e cea pe care ne-am dorit-o.

Însă fiecare dimineață vine însoțită de un superb răsărit de soare. Iar fiecare zi de muncă înseamnă că suntem îndeajuns de sănătoși, încât să ne putem deplasa și să putem face lucruri pe care alți oameni nu au puterea fizică sau psihică de a le face. Și fiecare zi de toamnă aduce culori noi, a căror cromatică nu o putem cuprinde pe de-a-ntregul. Iar prietenii, oricum și oricât ne-ar fi, ne sunt însoțitori în călătoriile noastre. Unii pentru o eternitate, alții pentru o vacanță. Cât despre viața dorită, cea pe care o avem e deja ce ne-am dorit să fie. Pentru că am făcut alegerile pe care am putut să le facem. Și pe care am știut să le facem. Atât cât ne-am priceput. Și dacă vom dori mai mult, va fi mai mult. Atâta timp cât ne dorim conștient.

E loc de zâmbet în fiecare clipă. Și de clipă în fiecare zâmbet. Pentru că fericirea e, de cele mai multe ori, cea mai banală fărâmă a universului.

P.S. Pentru că e și ziua faptelor bune, las aici link-ul de pe Galantom, unde puteți încă dona pentru orele de terapie dedicate copiilor cu autism.