Din seria: ”Veselia e un mare leac, dacă știi să bei cu cap”

(N-are legătură cu băutura postarea, dar dacă nici asta nu mai atrage audiența, nu știu ce-o mai face)

M-am întrebat de multe ori în viața asta de ce-am făcut Facultatea de Sociologie. Că m-am întrebat eu, e firesc. Dar m-au întrebat și alți oameni de atâtea ori, pe vremea când aveam 19 ani și habar n-aveam nici eu de ce alesesem asta, că rămăsesem fără răspunsuri. Acum, pentru că sunt un om mare și de-o profundă și adâncă înțelepciune, m-am prins: am ales facultatea asta pentru că am un nivel de sociabilitate foarte ridicat. Csf? Ncsf.

Cum m-am prins de asta? Păi, unul dintre motive ar fi că văd o luminiță în colțul din stânga sus al oglinzii, în fiecare dimineață (când îmi aduc aminte să mă și uit cum arăt, să nu ies complet nedezmeticită pe stradă), ceea ce ar putea să mă facă să cred că eu și luminița suntem o entitate comună și indisolubilă (am citit ieri o carte de filosofie, care mi-a alterat profund limbajul). Apoi, pentru că, în nemărginita mea lipsă de precauție față de orice există pe lumea asta, am ”înțeleptul” obicei de a le răspunde tuturor oamenilor care îmi scriu. Cunoscuți ori necunoscuți.

În mod evident, cum ni se întâmplă tuturor (că nu cred că sunt prințesa Pantelimonului și am regim special), îmi scrie multă lume. De pe tot mapamondul. Mă rog, la mesajele cu ”sugar daddy” nu răspund totuși. Dar, în rest, n-am grețuri.

Și, cum stăteam eu liniștită acum trei săptămâni, văzându-mi de dramele cotidiene (ale Bucureștiului, nu ale Parisului), îmi scrie un băiat pe Instagram. Chinez, după chip și comportare. Ce-mi scrie? Dacă nu vreau să ne antrenăm împreună, când vine el în România, peste trei săptămâni. La World Class, desigur, căci îmi văzuse zecile de story-uri. Acuma, gymulețul e punctul meu sensibil la momentul ăsta al vieții mele. Nu pot să refuz pe nimeni care mă invită la așa ceva. Că-s și io om. Recunosc că n-am luat foarte în serios propunerea, pentru că mi-era mintea la triatlon. Nu vedeam și n-auzeam altceva.

Dar timpul a trecut (poetic, desigur), și văd că-mi scrie iar băiatul. Să mergem la sportuleț, cum am zis că o s-o facem. Asertivă cum mă găsesc, îi spun la ce clase mă duc azi, și-și face rezervare. Săracu’. Îmi scrie din nou, cu gândul să vină să mă ia politicos de acasă, să mă ducă la sală. Nu spun că i-am dat adresa (că i-am dat-o… nu completă, dar oricum). Doar că m-am răzgândit, între timp. Sufletul meu de ciclistă nedescoperită încă a ales totuși bicicleta.

Ajung la sală, facem cunoștință, mergem la clasa de #bodypump. Toate bune și frumoase. Încă mai zâmbea. Doar că după #bodypump urma #zumba. Am omis să-i spun că 99% dintre participante sunt fete. Pentru că sunt un monstru, de aceea. De fapt, m-am gândit că o să-i placă, că părea pus pe experimentat lucruri. Începe clasa, ne desfășurăm artistic (bine, la mine, cu multiplele skill-uri în materie de dans, e un fel de ”cum să te faci de râs în cincizeci de minute fără să-ți mai pese”). La un moment dat, pe la jumătatea clasei, se uită la mine îngrijorat:

– Sunt singurul băiat de aici.

Eu, pregătită fiind pentru această remarcă, îi zic:

– Nu, uite că mai e cineva (chiar mai era).

Mai stăm ce mai stăm și, la un moment dat, Ioana (instructoarea) ne întreabă dacă stăm și la următoarea clasă. Moment în care prietenul meu ad-hoc, văzând că râdem de mama focului, mă întreabă:

– Ce se întâmplă? Vorbește de mine?

– Nu. Ne întreabă dacă rămânem la clasa următoare.

Disperat complet, îmi spune întrebător și temător deopotrivă:

– Dar noi nu mai rămânem, nu?

Am fost civilizată. M-am abținut să mai facem și a treia clasă. Că sunt un om bun la suflet.

P.S. După cele două clase, probabil să-mi topească inimioara de sportivă wannabe complet exaltată, m-a dus la aparate. Să facă tracțiuni. Era țiplă, n-am ce zice. Aici scenaristul ar fi zis că trebuiau să-mi curgă niște băluțe. Mă rog…

P.P.S. L-am dus la Delta Văcărești. În locul meu secret de contemplare a apusului. Bine, n-am mai prins apusul. Pentru că tracțiuni. C-așa e-n tenis.

P.P.P.S. Avea un Mercedes. Dar eu nu și nu. Batman Batman.

P.P.P.P.S. Îmi cer scuze că am alterat relațiile geo-politice România – China. După ce nici pe-alea cu Turcia nu le-am putut întreține prea mult. Atâta s-a putut.