taină

Chiar adio de-ți spun
E, de fapt, bun rămas
Marea mea de beții
Strânse toate-ntr-un glas.

Iar de-i loc de dobânzi
Pentru versul ce iar
L-ai păstrat pentru mine
Să îl cern cu amar

În poeme nocturne
Și în doruri de-o clipă
Mulțumesc, marea mea,
Pentru-această risipă

De cuvinte ciudate
Uneori solitare,
Pentru tainele multe
Rătăcite sub soare.

Vise multe îți las
Pe nisipul fierbinte
Să le-mpaci, să le pierzi
Să le pui în cuvinte.

Și iubirea ce ieri
M-a durut să nu-ți fie
O povară în plus
La apusul ce-nvie

În curând. Ci, te rog,
Val cu val să-mi croiești
Câte-un dram de noroc,
Pentru alte povești.

Iar de ochii ce tainic
Îmi e dor să nu spui
Nimănui, vers albastru,
Nici măcar cerului.