șah

Ce paradox ciudat pe-o tablă care
Străină fiind de jocuri literare
Tot pune laolaltă piese multe
Ce n-au nici timp, nici loc să se asculte
Una pe alta și să-și spună poate
Poveștile de veacuri adunate
Și tâlcul pasului ce nu-l pot pune
La întâmplare. Căci se presupune
Că fiecare are mersul său
De-i pion, de-i rege, ori de e călău.

De-i tură ori regină se prea poate
Să meargă drept întru eternitate
Dar de e cal, nu-i loc de-o linie dreaptă
Nici de nebun pe calea înțeleaptă
A albului și-a negrului, cei care
Tăcând, fac legile, și ce prinsoare
E între cele două jumătăți
Ce-și împart piesele-n eternități
În acest joc al regilor de pe pământ
Și-al pionilor care tot cad, pe rând.