revedere

Te caut din nou, întrupare sihastră
Născută din valuri, tu, mare albastră,
Și din zgomotul tău, răsărit ca și ieri,
Din confuze ecouri și din multe tăceri
Un răspuns te-aș ruga să îmi dai, să găsești
Drumu’-acela corect presărat cu povești
Unde nu-s plăsmuiri personajele toate
Și e loc de-o fărâmă de real în cetate
Și nu-s zmei, și nici spâni, ci doar oameni și-atât,
Și nu-s pagini amare îmbibate-n trecut,
Nici castele nu sunt, și nici zâne prea blânde
Ce zâmbesc doar în basme, nefiind lesne plăpânde.

Marea mea de cuvinte prinse-n valuri stingher
Dă-mi un semn că pe lume nu e totu’-efemer,
Iar de e, în zadar te-aș ruga să-mi compui
Un răspuns: că nu suntem chiar ai nimănui.