post scriptum

Nu sunt chei defecte,
Ci uși ce nu știu
Să se-nchidă complet,
La ceasul când scriu
Un palid poem
Monoton și anost
Pentru cea care sunt
Pentru cea care-am fost.

Nu sunt măști prea multe
Ci chipuri ce trec
Derulând vieți și patimi
Ce se tot petrec
În cercuri rotunde
Perfecte și reci
În vieți consumate
Pe-aceleași poteci.

Nu sunt geamuri sparte
Ci-i soare prea mult
Când luna-i departe
Iar timpu-i prea scurt
În mâinele care
Străin iar va fi
În miez de uitare
Strivit de-o nouă zi.