nostalgie

Poeme pierdute
prin vremuri trecute
își cântă azi dorul
când se trage zăvorul
în noaptea ciudată
ce se-agită deodată.

Iar luna pustie
ce iarăși sfâșie
întunericul tainic
ce se-aprinde zadarnic
lângă steaua albastră
ce bate-n fereastră

Își cântă și ea
alături de stea
poemul tăcut
firav și pierdut
în vara trecută
în toamna cea mută
în iarna bizară
făr’ de primăvară.