nocturne

Luceafăr rătăcit
în pâlc de nori,
Te-ascunzi grăbit,
ferindu-te de zori.
Temându-te de stele
Ca și când
N-ai fi o stea și tu.
Însă curând,
Când soarele firav va lumina,
Dor îți va fi de lumea ce cândva
Părea străină. Dar era a ta.

Luceafăr luminos,
Nu căuta
Mai multe decât cerul
Știe-a-ți arăta
Trăiește doar
Minut după minut
Și bucură-te de acest
Prețios tribut.