moș nicolae

Bietule Moș, bătrână-ți este firea
Cum și menirea pe pământ îți e
S-aduci înțelepciune în privirea
Copilului ce nu are de ce
Să-și curețe ghetuța ori s-aștepte
În noaptea asta singură și grea
Căci n-are nici ghetuță și nu-i nimeni
Măcar atât să poată – a-l priveghea.

Bunule Moș, în lumea asta mare,
Nu sunt ghetuțe pentru toți acei
Ce-ar merita să te aștepte-n noapte
Visând la portocale ori ponei.

Dar tocmai pentru ei să vii anume
Să le aduci măcar atâta cât
E de folos, pentr-un copil, pe lume:
Un zâmbet și o brumă de-nceput.

Și-apoi să mergi în casele în care
E loc și de părinți, și de bunici,
De vise luminate de-așteptare
Și de copii lipsiți de cicatrici.