epilog

Ce multe se pot spune-n nopți târzii
Când cerul este plin de poezii.
Dar poezia curge câteodată
în rimă albă, prea întortocheată
spre-a fi-nțeleasă ori spre-a fi hulită
spre-a fi măcar pe-alocuri răsfoită.

Ce nenoroc, o, biată poezie,
Să te scufunzi în litera cea vie
Tot încifrată în mesaje-amare
Rostite uneori în cercuri literare.

Nu-i nimenea să poată să dezlege
Tot înțelesul unei nopți pribege
Sculptată în cuvinte călătoare
Cernite din povești apăsătoare.

Căci nici poetul însuși nu prea știe
Ce bate într-o inimă de poezie.